"Uite, ba, ce s-a speriat aiaaaa"...exclama un "urangutan" duhnind a mahoarca si "improscand" aburi de transpiratie. Alaturi de el, alte specimene din turma hahaie satisfacute de "curajul" tovarasului de pahar si nesimtire. "Tinta"(feminina, in acest caz), in schimb, este aproape de panica si spera, cel mai probabil, ca agresiunea sa se opreasca aici, iar "oamenii de pestera" sa isi continue drumul spre locuintele garnisite cu miros de ceapa si cu fundal sonor de Guta si ai lui. Daca toata scena are loc in metrou sau autobuz, refugiul va fi mai usor de gasit. Fie se inchid usile "protector", iar "urangutanii" raman in statie, fie victima coboara iar specimenele isi continua, in uralele proprii, drumul spre casa. In acest timp, toti ceilalti martori devin "stane de piatra" - nu misca, nu clipesc, nu comenteaza. Fie invinuiesc "tinta" ("ce, domnle, daca si-a luat rochie pa ia? Tre...
Cred ca putem deveni mai buni in ceea ce facem, in fiecare zi.