Finalul de an ne indeamna - voit sau nu - la reflectii si "priviri" retrospective. Ne incearca indoieli, intrebari, nelinisti, ganduri "de pe urma". Daca am fi mizat pe alb si nu pe negru, daca am fi luat-o in dreapta si nu in stanga, daca... daca...daca... Ne facem promisiuni ca de la anul totul se va schimba. Tragem aer in piept si aproape ca nu mai avem rabdare sa demonstram "schimbarea". Nimeni si nimic nu ne va mai opri. Sa vina 1 ianuarie 2013, suntem mai mult decat pregatiti! Totusi...
Mai ramane un obstacol (mereu) greu de trecut - noi insine!Noi - cu fricile, temerile, prejudecatile si anti-judecatile, senzatiile si parerile care, an de an, determina alegeri de care apoi suntem mandri sau pe care, dimpotriva, le regretam. Noi - creativi sau blocati ideologic, falsi sau prea sinceri, nervosi sau mult prea calmi, solidari sau tradatori cruzi, luptatori sau "taratori" , noi suntem cei mai inversunati dusmani ai nostri.
Intr-o lupta surda, ne propunem sa ne depasim, sa "ne" invingem, pentru ca, in final, sa cedam (de cele mai multe ori) lamentabil. Si atunci, vina nu e a noastra. E a "exterioritatii" noastre - a celorlalti si a celorlalte, a lumii in general. Mi-as dori...
La final de an sa nu ne mai propunem "marea cu sarea". Sa nu ne mai indemnam la "momente de liniste" si "reflectii profunde" care, mai mereu, nu duc la nici un rezultat. Prefer sa fim "nelinistiti", "aglomerati", fara rabdare, severi si, mai ales, pretentiosi! Dar, toata acestea sa le indreptam, in primul rand, catre noi. Sa dorim sa reformam, dar sa incepem cu "interiorul" fiecaruia dintre noi. Inainte de a darama "muntii" din fata noastra, trebuie sa-i cucerim pe cei interiori. Sau macar sa-i intelegem. Asa ca...
La sfarsit de an, urarile mele se indreapta catre INTERIORUL fiecaruia dintre noi. Si nu voi spune decat atat: in Noul An sa avem multa pasiune si multa forta interioara. Noi sa ne "schimbam" in bine pe noi insine. Restul se va regla de la sine.
LA MULTI ANI!
Mai ramane un obstacol (mereu) greu de trecut - noi insine!Noi - cu fricile, temerile, prejudecatile si anti-judecatile, senzatiile si parerile care, an de an, determina alegeri de care apoi suntem mandri sau pe care, dimpotriva, le regretam. Noi - creativi sau blocati ideologic, falsi sau prea sinceri, nervosi sau mult prea calmi, solidari sau tradatori cruzi, luptatori sau "taratori" , noi suntem cei mai inversunati dusmani ai nostri.
Intr-o lupta surda, ne propunem sa ne depasim, sa "ne" invingem, pentru ca, in final, sa cedam (de cele mai multe ori) lamentabil. Si atunci, vina nu e a noastra. E a "exterioritatii" noastre - a celorlalti si a celorlalte, a lumii in general. Mi-as dori...
La final de an sa nu ne mai propunem "marea cu sarea". Sa nu ne mai indemnam la "momente de liniste" si "reflectii profunde" care, mai mereu, nu duc la nici un rezultat. Prefer sa fim "nelinistiti", "aglomerati", fara rabdare, severi si, mai ales, pretentiosi! Dar, toata acestea sa le indreptam, in primul rand, catre noi. Sa dorim sa reformam, dar sa incepem cu "interiorul" fiecaruia dintre noi. Inainte de a darama "muntii" din fata noastra, trebuie sa-i cucerim pe cei interiori. Sau macar sa-i intelegem. Asa ca...
La sfarsit de an, urarile mele se indreapta catre INTERIORUL fiecaruia dintre noi. Si nu voi spune decat atat: in Noul An sa avem multa pasiune si multa forta interioara. Noi sa ne "schimbam" in bine pe noi insine. Restul se va regla de la sine.
LA MULTI ANI!
Comentarii