VoRbE

Evident ca afirmatia din titlu apartine unor adolescenti, liceeni cel mai probabil. Si tot evident este faptul ca ea (afirmatia) defineste o stare de fapt ("vorba" regizorului Stere Gulea) - profesorii fac greva, ba nu, ba da dar doar de avertisment, ba fac una generala, ba iata ca au semnat protocolul dar nu e unul final si tot asa. Ne-am obisnuit (noi, romanii) sa fortam mana. Cum vedem ca ar putea fi ceva ce depinde de noi si afecteaza mult cursul vietii concetatenilor nostri, cum ne amintim de revendicari. Este cazul angajatilor de la metrou, este cazul medicilor de familie si mai nou, cazul profesorilor. Nu am caderea sa analizez revendicarile lor, nu vreau sa comentez dorinta de a obtine salarii mai mari si alte beneficii - este dreptul lor sa o ceara. Nu pot sa inteleg santajul si "alba-neagra" jucata de dascali. Daca nu sunteti de acord cu noi, nu mai sustinem tezele unice si blocam invatamantul. Uite asa!Va punem pumnul in gura. Si pornim degringolada. Din...

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc De atâţia copii şi de-atât nenoroc Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu. Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei, Care ştiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn! Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla, Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva. Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor, Dacă nu au murit trişti în casele lor... Între ei şi copii e-o prăsilă de câini, Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Cine are părinţi, pe pământ nu în gând, Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. Că din toate ce ...