Incrancenarea e la ordinea zilei. Toti suntem grabiti, nervosi si intr-o continua "alergatura". Ne programam timpul (zicem noi) dar intr-un mod haotic (daca pot spune asa ceva). Intotdeauna ne ramane ceva de facut - si culmea - ceva important. Ne plangem de cele 24 de ore ca fiind insuficiente dar ne pierdem timpul in detalii inutile. La sfarsitul zilei, nu mai vrem nimic ci doar somnul "izbavitor"! Nu zambim! Nu ne bucuram! Nu ne "mai radem"! (vorba lui "Cel mai iubit dintre pamanteni"). SUPARARE!TRISTETE!GRABA!APASARE!RAUTATE! Totusi, in metrou (vesnicul metrou na!), am reusit sa vad "o raza de speranta" - un ZAMBET (frumos)! Stiu - e putin si pare banal! Dar pentru mine nu a fost! ZAMBETUL a fost speranta! Si ramane certitudinea ca am putea sa fim mai buni! Doar un zambet...as mai vrea!
Cred ca putem deveni mai buni in ceea ce facem, in fiecare zi.