VoRbE

Am facut o scurta "cercetare" de piata: pentru 4 din 5 oameni, care raspund la telefon, prima intrebare venita de la interlocutor este (cel mai probabil) "Unde esti?". "Sunt la metrou, la Unirii", "sunt in Metrou, in drum spre serviciu" (nemultumit, interlocutorul insista si continuarea vine "Abia am trecut de Tineretului.."), "Sunt pe drum" (aceeasi nemultumire...si continuarea "La coltul cladirii"). De cand cu telefoanele astea mobile, parca suntem toti de la "Secu" - urmarim si suntem urmariti in permanenta... De acum voi raspunde kantiano-astrologic: "Parca eu stiu? Undeva...in Calea Lactee" A propos de telefon si de metrou: in fiecare zi, in subteran, suntem martorii unor povesti de iubire (mute dar emotionante)...intre om si telefonul sau. Avem o "iubire" admirativa ("Vai ce ecran mare ai!", "Phuaaa, ce poze m-ai lasat sa fac"..), o "iubire" trai...

Suntem intr-o cruciada. Fara mila si pudoare, uniti in a infiera, atacam (mai ales in ultimele zile) cea mai rea "dintre relele" din viata noastra: sistemul de invatamant. O armata de parinti traumatizati, copii pierduti intre atatea ore de dictare, profesori vexati, avocati deveniti experti in programa scolara si politicieni...ei bine..politici (ca de obicei), isi ridica vocile manioase condamnand hidra asta care ne-a distrus (spiritual) trecutul, prezentul si omoara acum si viitorul nostru luminos. A trebuit sa invatam "pe din-afara" netezind striatiile unor creiere cu atata potential! Am calculat integrale si derivate pana am scazut dimensiunile circumvolutiunilor, reducand potentialul atator idei creatoare. Am pierdut atatea ore intr-o banca tare din prefabricate, cand puteam zburda linistiti gandindu-ne la sensul pierdut al vietii sau schitand o noua Mona Lisa cu un zambet mai periculos. Si acum, dupa ce noua, parintilor, ne-ati luat sansele de a fi inovatori/...