VoRbE

Dupa ani si ani de zile, a sosit si acel moment. Au fost ani in care m-am luptat (de cele mai multe ori fara succes), dar am inghitit "broasca" si, pana la urma, am ramas pe "metereze". Am ramas aici desi erau destule 'voci' (in si in afara capului meu) care imi ziceau sa-mi iau talpasita. Sa ma duc undeva unde bunul simt nu a apus, unde normalitatea e...(mai) normala, unde dezamagirile nu frizeaza urma de constiinta pe care lumea asta o mai are. Sa nu ma uit in urma, sa mi inghit sentimentul de dezradacinare si sa vad partea plina a paharului: nervii si sanatatea mea nu vor mai primi lovitura dupa lovitura de la toti "Bula" locali plini de "lasa ba ca merge asa". Toti ma consolau - nu ti va lua nimeni din suflet "Romania" ta (aceea buna, frumoasa, primitoare si mult prea rabdatoare). Vei fugi doar de "Romanica" lor (un cuvant-pocitanie rostit tot mai des) - plina fie de zavorani, hrebengiuci, gutari, fie de toape si ...