O fraza fara sens - aparent. Dar, sambata a capatat unul. Am asistat la un eveniment nefericit. Un om in putere a cazut pe strada si a murit. Probabil stop cardiac, probabil avea antecedente, probabil... Probabil ce? de fapt totul se rezuma "simplu" - a cazut si a murit. Nu am asistat chiar la cadere, am ajuns cand deja era livid si fara putinta de "reintoarcere".
Nu voi incepe o discutie despre toti care se adunau fara a schita ceva, despre doi politisti de la "siguranta si incredere (!)" care erau total descumpaniti sau despre tanarul (probabil baiatul omului respectiv) care nu mai avea putere sa mai planga si sa mai strige de durere.
Doar voi spune - "a cazut si a murit". Viata s-a dus ca un balon de sapun. A plecat scurt, fara zbatere, fara chin si fara strigate (toti martorii au remarcat acest lucru). In ciuda efortului nostru - transport, spital etc - nu am mai schimbat nimic. Era clipa, era momentul sa "plece".
Nu stiu nimic despre viata acelui om (Dumnezeu sa-l ierte)...si nici despre antecedente (boli etc) sau probleme...eu nu am asistat nici la nasterea lui, nici la evenimentele "mondene" din viata lui (insuratoare, copii etc). Nu-i cunosc apropiatii si nu ma numar printre ei.NU.
Eu am fost doar la sfarsit. La sfarsitul unei vieti cu care nu am avut tangenta. Soarta a facut sa fiu acolo la finalul lui. Nu pare mare lucru....dar toti povestim insufletit cand asistam la o nastere, la un botez sau la casatorie (macar intamplator). Totusi, de "povestea" unui moment de tipul acesta ne creeaza insomnii si cautam sa o "ascundem" cat mai repede - sa uitam de ea. De ce?
De frica? Nu cred .... Repulsie ? Poate..dar putin probabil...Ca doar in viata ai parte si de moarte...
si atunci? de ce oare????
Nu voi incepe o discutie despre toti care se adunau fara a schita ceva, despre doi politisti de la "siguranta si incredere (!)" care erau total descumpaniti sau despre tanarul (probabil baiatul omului respectiv) care nu mai avea putere sa mai planga si sa mai strige de durere.
Doar voi spune - "a cazut si a murit". Viata s-a dus ca un balon de sapun. A plecat scurt, fara zbatere, fara chin si fara strigate (toti martorii au remarcat acest lucru). In ciuda efortului nostru - transport, spital etc - nu am mai schimbat nimic. Era clipa, era momentul sa "plece".
Nu stiu nimic despre viata acelui om (Dumnezeu sa-l ierte)...si nici despre antecedente (boli etc) sau probleme...eu nu am asistat nici la nasterea lui, nici la evenimentele "mondene" din viata lui (insuratoare, copii etc). Nu-i cunosc apropiatii si nu ma numar printre ei.NU.
Eu am fost doar la sfarsit. La sfarsitul unei vieti cu care nu am avut tangenta. Soarta a facut sa fiu acolo la finalul lui. Nu pare mare lucru....dar toti povestim insufletit cand asistam la o nastere, la un botez sau la casatorie (macar intamplator). Totusi, de "povestea" unui moment de tipul acesta ne creeaza insomnii si cautam sa o "ascundem" cat mai repede - sa uitam de ea. De ce?
De frica? Nu cred .... Repulsie ? Poate..dar putin probabil...Ca doar in viata ai parte si de moarte...
si atunci? de ce oare????
Comentarii