O adevarata aventura. Mijlocul nostru de transport (cel de toate zilele) - metroul. Ramai uimit cata varietate (de indivizi, apucaturi, haine etc) poate exista intr-un spatiu totusi redus ca dimensiuni. Se creeaza chiar un "micro-climat" (ce aduce adeseori a jungla), guvernat de propriile legi, modeland chipuri si destine (cati dintre noi nu am suferit o "mica" trauma in inghesuiala) si aducand la lumina noi si noi obiceiuri si apucaturi nebanuite.
"baaaa, da dati baaa drumu la usa aia ca am abonamet, 'r-ati ai dracului; stam ca prostii (!) aci" se aude din multimea de oameni ce se inghesuie sa intre in statia terminala a unei dintre magistrale. In momentul in care esti deja pe scarile de la intrarea statiei (din exterior) - vrei nu vrei - intri. Fereasca Dumnezeu sa vezi un cunoscut si sa vrei sa iesi sa il astepti sau sa vorbesti cu el. Vei face "cunostiinta" cu mania pradatoare a celor ce refuza sa mai piarda macar 30 secunde doar pentru a merge normal.
Deci - intri (mai un cot, mai un branci) . Acum ai doua optiuni - de plastic si de carton. Cum adica, ma intrebati? pai- simplu. Abonamentele sunt de doua tipuri - de carton (vechile abonamente) si cele mai noi - din plastic (valabile si pentru autobuz, troleibuz etc).
Deci 2 optiuni. Daca "esti cartonat" - ai incurcat-o. O multime furibunda cauta ca "insetata" lacasul acela stramt in care sa "bage domne" cartela. Ce daca plateste, ce daca aduce profit unei "regii autonome" care niciodata nu a justificat castigurile (un fel de stat in stat)..ce daca.. Ca de fiecare data, platitorul, amaratul, nataraul care scoate banul va fi privit ca si cum ii se face un serviciu ca ii se permite sa foloseasca garnitura de metrou. SI acest lucru - normal - trebuie sa ii fie amintit permanet - cand se inghesuie la intrare, cand se inghesuie la metrou, cand cumpara cartela sau abonamentul (rar am vazut asemenea lipsa de bun simt din partea unui functionar) sau cand incearca sa afle informatii despre anumite rute (informatii ce ar trebui scrise clar intr-un anumit punct). Deci - asta daca esti "cartonat"
In cazul "plasticatilor" (mult mai putini deocamdata) - coada e ceva mai mica, insa, oricum, ai de lupta sa ajungi la automatul de validare. Hoarda cartonata nu permite accesul haitei plasticate (nici voit nici ne-voit) - "ce ..e smecheri?Sa stea si ei ce eu nu ma grabesc? daca eu am probleme toti trebuie sa aiba...nu?"
In sfarsit, intri, cobori treptele pana pe peron si rasufli ...sau nu. Evident, multimea din exterior se va regasi si in interior. Ce daca sunt 2 garnituri de metrou la capat? Ce daca s-a scurs intervalul (teoretic) maxim de 5 minute (anuntat cu fala de sefii metrorex)?
Cei doi "conducatori" de metrou aduca agale garnitura la peron, privind cu condescendenta multimea care da buluc ("vai ce needucati sunteti...") si intarind, inca o data, ideea de umilire totala a celor care le asigura salariul.
Odata "tras la peron", metroul deschide usile. E...din acest moment - legea junglei. Cei mai puternici rezista. Toti au o oboseala cronica (functionari, muncitori, studenti, copii) indiferent de sex si numarul de statii pe care il vor parcurge. Telul suprem - scaunul- reprezinta ultima reduta pe care, daca nu o cuceresti, vei fi un paria, un monument al batjocurii (pentru slabiciunea ta) la care toti ceilalti "asezati" vor rade sau vor clatina din cap - "esti slab taticu...slab rau; ce dracu - un loc pe scaun nu poti sa obtii. Pai ce pretentii sa mai avem de la tine?"
In momentul in care toate locurile sunt ocupate - totul revine cat de cat la normal. Poti urca fara frica si poti sa iti gasesti linistit un loc (in picioare) in fata unui "invingator". Evident (ca si dimineata) - apar ziarele poporului, "trioul intelectual" - le stiti si dumneavoastra..cele cu fete goale pana si in caseta in care este prezentata redactia.
Diferenta fata de dimineata este data, insa, de "parfum". Daca nimeresti intr-un vagon ocupat in intregime de diferiti indivizi certati cu apa si sapunul si care iubesc mahoarca...ai sansa sa uiti pe ce lume esti si sa cedezi nervos. Iar daca te-ai asezat langa ei (ocupand locul - ultimul liber) si obligand una dintre "oratanii" sa stea in picioare, vei fi acompaniat de priviri dusmanoase si aluzii in momentul in care, "verde de parfumul existent", te vei refugia in alt vagon - "stai ma gica jos ca tu ai muncit;ala sta da-l dracu si mai ia si bani..."
Statiile urmatoare se vor succede ametitor - printre anunturi seci ("va rugam permiteti inchiderea usilor" sau " intrucat statia Obor e inchisa circulatiei, trenurile nu opresc in aceasta statie" urmata de un "va cerem scuze" sictirit ) si priviri disperate ("ia uite ba, am urcat primu si nu mai e locuri").
Cobor in statia de destinatie si privesc agale, intrebandu-ma: Oare de ce nu sunt si eu in haita cuceritoare de scaune? Sa fiu atat de slab? De ce nu reusesc sa prind si eu - macar o data la saptamana - un loc astfel incat sa nu mai fiu etichetat "veriga slaba"?
Nu de alta...dar stiti ca, in natura, haita elimina componentele slabe...pentru a nu induce slabiciune si nu a ceda in fata inamicului ...
"baaaa, da dati baaa drumu la usa aia ca am abonamet, 'r-ati ai dracului; stam ca prostii (!) aci" se aude din multimea de oameni ce se inghesuie sa intre in statia terminala a unei dintre magistrale. In momentul in care esti deja pe scarile de la intrarea statiei (din exterior) - vrei nu vrei - intri. Fereasca Dumnezeu sa vezi un cunoscut si sa vrei sa iesi sa il astepti sau sa vorbesti cu el. Vei face "cunostiinta" cu mania pradatoare a celor ce refuza sa mai piarda macar 30 secunde doar pentru a merge normal.
Deci - intri (mai un cot, mai un branci) . Acum ai doua optiuni - de plastic si de carton. Cum adica, ma intrebati? pai- simplu. Abonamentele sunt de doua tipuri - de carton (vechile abonamente) si cele mai noi - din plastic (valabile si pentru autobuz, troleibuz etc).
Deci 2 optiuni. Daca "esti cartonat" - ai incurcat-o. O multime furibunda cauta ca "insetata" lacasul acela stramt in care sa "bage domne" cartela. Ce daca plateste, ce daca aduce profit unei "regii autonome" care niciodata nu a justificat castigurile (un fel de stat in stat)..ce daca.. Ca de fiecare data, platitorul, amaratul, nataraul care scoate banul va fi privit ca si cum ii se face un serviciu ca ii se permite sa foloseasca garnitura de metrou. SI acest lucru - normal - trebuie sa ii fie amintit permanet - cand se inghesuie la intrare, cand se inghesuie la metrou, cand cumpara cartela sau abonamentul (rar am vazut asemenea lipsa de bun simt din partea unui functionar) sau cand incearca sa afle informatii despre anumite rute (informatii ce ar trebui scrise clar intr-un anumit punct). Deci - asta daca esti "cartonat"
In cazul "plasticatilor" (mult mai putini deocamdata) - coada e ceva mai mica, insa, oricum, ai de lupta sa ajungi la automatul de validare. Hoarda cartonata nu permite accesul haitei plasticate (nici voit nici ne-voit) - "ce ..e smecheri?Sa stea si ei ce eu nu ma grabesc? daca eu am probleme toti trebuie sa aiba...nu?"
In sfarsit, intri, cobori treptele pana pe peron si rasufli ...sau nu. Evident, multimea din exterior se va regasi si in interior. Ce daca sunt 2 garnituri de metrou la capat? Ce daca s-a scurs intervalul (teoretic) maxim de 5 minute (anuntat cu fala de sefii metrorex)?
Cei doi "conducatori" de metrou aduca agale garnitura la peron, privind cu condescendenta multimea care da buluc ("vai ce needucati sunteti...") si intarind, inca o data, ideea de umilire totala a celor care le asigura salariul.
Odata "tras la peron", metroul deschide usile. E...din acest moment - legea junglei. Cei mai puternici rezista. Toti au o oboseala cronica (functionari, muncitori, studenti, copii) indiferent de sex si numarul de statii pe care il vor parcurge. Telul suprem - scaunul- reprezinta ultima reduta pe care, daca nu o cuceresti, vei fi un paria, un monument al batjocurii (pentru slabiciunea ta) la care toti ceilalti "asezati" vor rade sau vor clatina din cap - "esti slab taticu...slab rau; ce dracu - un loc pe scaun nu poti sa obtii. Pai ce pretentii sa mai avem de la tine?"
In momentul in care toate locurile sunt ocupate - totul revine cat de cat la normal. Poti urca fara frica si poti sa iti gasesti linistit un loc (in picioare) in fata unui "invingator". Evident (ca si dimineata) - apar ziarele poporului, "trioul intelectual" - le stiti si dumneavoastra..cele cu fete goale pana si in caseta in care este prezentata redactia.
Diferenta fata de dimineata este data, insa, de "parfum". Daca nimeresti intr-un vagon ocupat in intregime de diferiti indivizi certati cu apa si sapunul si care iubesc mahoarca...ai sansa sa uiti pe ce lume esti si sa cedezi nervos. Iar daca te-ai asezat langa ei (ocupand locul - ultimul liber) si obligand una dintre "oratanii" sa stea in picioare, vei fi acompaniat de priviri dusmanoase si aluzii in momentul in care, "verde de parfumul existent", te vei refugia in alt vagon - "stai ma gica jos ca tu ai muncit;ala sta da-l dracu si mai ia si bani..."
Statiile urmatoare se vor succede ametitor - printre anunturi seci ("va rugam permiteti inchiderea usilor" sau " intrucat statia Obor e inchisa circulatiei, trenurile nu opresc in aceasta statie" urmata de un "va cerem scuze" sictirit ) si priviri disperate ("ia uite ba, am urcat primu si nu mai e locuri").
Cobor in statia de destinatie si privesc agale, intrebandu-ma: Oare de ce nu sunt si eu in haita cuceritoare de scaune? Sa fiu atat de slab? De ce nu reusesc sa prind si eu - macar o data la saptamana - un loc astfel incat sa nu mai fiu etichetat "veriga slaba"?
Nu de alta...dar stiti ca, in natura, haita elimina componentele slabe...pentru a nu induce slabiciune si nu a ceda in fata inamicului ...
Comentarii