"Uite, ba, ce s-a speriat aiaaaa"...exclama un "urangutan" duhnind a mahoarca si "improscand" aburi de transpiratie. Alaturi de el, alte specimene din turma hahaie satisfacute de "curajul" tovarasului de pahar si nesimtire. "Tinta"(feminina, in acest caz), in schimb, este aproape de panica si spera, cel mai probabil, ca agresiunea sa se opreasca aici, iar "oamenii de pestera" sa isi continue drumul spre locuintele garnisite cu miros de ceapa si cu fundal sonor de Guta si ai lui.
Daca toata scena are loc in metrou sau autobuz, refugiul va fi mai usor de gasit. Fie se inchid usile "protector", iar "urangutanii" raman in statie, fie victima coboara iar specimenele isi continua, in uralele proprii, drumul spre casa. In acest timp, toti ceilalti martori devin "stane de piatra" - nu misca, nu clipesc, nu comenteaza. Fie invinuiesc "tinta" ("ce, domnle, daca si-a luat rochie pa ia? Tre'ia sa puna dracu un pantalon si o haina larga....!"), fie hahaie (mai pe ascuns, ce-i drept), facand cu ochiu intr-un stil complice, fie devin dintr-o data interesati de peisajul de afara.
Ma refer la martorii care ar putea face totusi ceva. Care ar putea "trimite" inpoi in "jungla" animalele care ne populeaza strazile. Nu pot cere (desi, de multe ori, de acolo vine riposta) atitudine tot unor persoane de gen feminin care pot risca mult mai mult decat "masculii" machoisti care stiu sa vorbeasca tare si sa se dea "cocosi" doar cu oamenii batrani ("De ce nu stati ba acasaa?? " - vechiul refren).
Tot acest mic "tablou" prezentat anterior seamana izbitor (ei da...izbitor) cu o "mineriada". Stiti - cea in care o gramada de cercopiteci dotati cu bate, lanturi etc "fac curatenie", "maturand" un om care are "nesimtirea" de a purta ochelari. Vina de a nu fi "arianu-miner" e una fundamentala in mintea acestor brute.
Dar, revenind, parerea mea este ca asistam zilnic la o "mineriada". Turme de minim 3 imbecili (pentru ca singuri inca nu au curajul necesar), dotati cu o "nesimtire" crasa (multumiri d-nului Radu Paraschivescu pentru cartea excelenta - "Ghidul nesimtitului" - RECOMAND) ne agreseaza "sora", "prietena", "sotia" etc.
Frustrati, cercopitecii nu mai regasesc "satisfactie" in a molesta "jumatatea" proprie. De multe ori, risca sa o ia pe coaja rau daca indraznesc, in cotetul conjugal, sa incerce "scheme de strada", glume nesarate sau, mai rau, agresiuni fizice. Mai ales ca, asa cum spuneam, "singuratatea" le creeaza o senzatie de nesiguranta, de frica. In cotet nu beneficiaza de "sustinerea" turmei, de strigatele de incurajare, de aprobarea tacita si lasa a martorilor. Acolo sunt singuri si sunt frustrati.
Atunci, sub "protectia" lasitatii noastre, a celor din jur, se manifesta in public. ABrutizati de alcool, cu mintea (aia pe care o mai au) infierbantata de "lectura" unor ziare (care sunt ca si cartile de colorat - dar cu poze pentru adulti deja colorate), urangutanii actioneaza si agreseaza.
Si noi, cei de jur, ce facem? In loc sa-i trimitem in jungla de unde au venit, in loc sa ii punem la respect si sa ii izolam, noi NU FACEM NIMIC si, astfel, devenim complici.
Oameni buni, am fost oripilati de mineriade, dar acum acceptam una zilnica. De ce?
LUATI ATITUDINE. Eu asa am facut si voi face in continuare. Parasiti lasitatea care ne caracterizeaza si haideti sa facem ceva. Nu voi mai aduce in discutie si faptul ca, poate, maine - sotia, sora, prietena dumneavoastra - poate cadea prada acestor "oameni ai pesterii" (nu din pestera, ca nu merita asemuiti cu stramosii).
Nu mai lasati astfel de comportamente - demne de rasa porcina - nesanctionate. In acest mod, vom opri sa devenim toti niste "urangutani" sau, mai rau, niste sobolani care fug la primul sunet.
Vom ramane OAMENI!
LUATI ATITUDINE!!!
Daca toata scena are loc in metrou sau autobuz, refugiul va fi mai usor de gasit. Fie se inchid usile "protector", iar "urangutanii" raman in statie, fie victima coboara iar specimenele isi continua, in uralele proprii, drumul spre casa. In acest timp, toti ceilalti martori devin "stane de piatra" - nu misca, nu clipesc, nu comenteaza. Fie invinuiesc "tinta" ("ce, domnle, daca si-a luat rochie pa ia? Tre'ia sa puna dracu un pantalon si o haina larga....!"), fie hahaie (mai pe ascuns, ce-i drept), facand cu ochiu intr-un stil complice, fie devin dintr-o data interesati de peisajul de afara.
Ma refer la martorii care ar putea face totusi ceva. Care ar putea "trimite" inpoi in "jungla" animalele care ne populeaza strazile. Nu pot cere (desi, de multe ori, de acolo vine riposta) atitudine tot unor persoane de gen feminin care pot risca mult mai mult decat "masculii" machoisti care stiu sa vorbeasca tare si sa se dea "cocosi" doar cu oamenii batrani ("De ce nu stati ba acasaa?? " - vechiul refren).
Tot acest mic "tablou" prezentat anterior seamana izbitor (ei da...izbitor) cu o "mineriada". Stiti - cea in care o gramada de cercopiteci dotati cu bate, lanturi etc "fac curatenie", "maturand" un om care are "nesimtirea" de a purta ochelari. Vina de a nu fi "arianu-miner" e una fundamentala in mintea acestor brute.
Dar, revenind, parerea mea este ca asistam zilnic la o "mineriada". Turme de minim 3 imbecili (pentru ca singuri inca nu au curajul necesar), dotati cu o "nesimtire" crasa (multumiri d-nului Radu Paraschivescu pentru cartea excelenta - "Ghidul nesimtitului" - RECOMAND) ne agreseaza "sora", "prietena", "sotia" etc.
Frustrati, cercopitecii nu mai regasesc "satisfactie" in a molesta "jumatatea" proprie. De multe ori, risca sa o ia pe coaja rau daca indraznesc, in cotetul conjugal, sa incerce "scheme de strada", glume nesarate sau, mai rau, agresiuni fizice. Mai ales ca, asa cum spuneam, "singuratatea" le creeaza o senzatie de nesiguranta, de frica. In cotet nu beneficiaza de "sustinerea" turmei, de strigatele de incurajare, de aprobarea tacita si lasa a martorilor. Acolo sunt singuri si sunt frustrati.
Atunci, sub "protectia" lasitatii noastre, a celor din jur, se manifesta in public. ABrutizati de alcool, cu mintea (aia pe care o mai au) infierbantata de "lectura" unor ziare (care sunt ca si cartile de colorat - dar cu poze pentru adulti deja colorate), urangutanii actioneaza si agreseaza.
Si noi, cei de jur, ce facem? In loc sa-i trimitem in jungla de unde au venit, in loc sa ii punem la respect si sa ii izolam, noi NU FACEM NIMIC si, astfel, devenim complici.
Oameni buni, am fost oripilati de mineriade, dar acum acceptam una zilnica. De ce?
LUATI ATITUDINE. Eu asa am facut si voi face in continuare. Parasiti lasitatea care ne caracterizeaza si haideti sa facem ceva. Nu voi mai aduce in discutie si faptul ca, poate, maine - sotia, sora, prietena dumneavoastra - poate cadea prada acestor "oameni ai pesterii" (nu din pestera, ca nu merita asemuiti cu stramosii).
Nu mai lasati astfel de comportamente - demne de rasa porcina - nesanctionate. In acest mod, vom opri sa devenim toti niste "urangutani" sau, mai rau, niste sobolani care fug la primul sunet.
Vom ramane OAMENI!
LUATI ATITUDINE!!!
Comentarii
http://85.9.12.243/a3/watch.php?year=2009&day=9&show=in_gura_presei