Oameni si caini

Ati observat asemanarea intre viata noastra si viata lor (a cainilor)? E uimitoare asemanarea..celu putin mie asa mi se pare (pentru noi romanii mai ales).Nu credeti? Pai haideti sa vedem ce tendinte comportamentale zilnice avem noi oamenii:
- umblam mult si, deseori, fara o tinta anume.
- avem "curaj" doar daca suntem in haita.
- "latram" unul la altul cu prima ocazie doar daca simtim ca ne-am putea "incalca" teritoriul
- ajungem la "muscaturi" si, inevitabil, unul fuge cu "coada intre picioare"
- furam "mancarea" (figurativ vorbind) colegului
- barbatii - umblam mai multi dupa aceeasi femeie, iar femeile - simt nevoia sa aiba o "nunta" dupa ele (stiti ca o haita de caini dupa o catea se cheama "nunta")
- vagabondam sau ne aciuam pe unde putem (vedeti betivii si cersetorii)
- incercam diferite "atacuri" asupra simtului olfactiv
- nu ne e frica sa ne facem nevoile oriunde - vezi malul marii si apa..

sa mai continui...sau deja v-ati dumirit? Este ca sunt niste asemanari incredibile.

Sa nu credeti ca au luat ei de la noi comportamentul. E exclus.
Desi noi suntem "fiintele superioare", noi suntem "oamenii", de multe ori parca totul e rasturnat. Cainele ar trebui sa tina lesa si sa umble cu punguta in urma noastra pentru a aduna "mizeria" pe care nu o putem stavili si pe care ne place din ce in ce mai mult sa o lasam in urma noastra.
Intr-o piesa a lui M.Bulgakov - "Inima de caine" - se incerca un experiment - transplant de hipofiza umana la un caine. Rezultatul este unul dezastruos (cainele-om devine o bruta).
Intrebarea care se pune totusi este - de unde se trage dezastrul - de la caine sau de la hipofiza umana?....Dumneavoastra ce credeti?