O calatorie mai lunga cu tramvaiul, o incercare de plimbare la ceas de seara - si a fost de ajuns. "Agresiune" morala, "atac" prin limbajul "inconjurator", "asalt" al neroziei, imbecilitatii, prostiei (si pot continua) - toate din partea unor oameni (tineri sau in floarea varstei) incapabili sa traiasca normal intr-o comunitate care nu le este rezervata exclusiv si care ar trebui sa poata sa cuprinda tot ceea ce inseamna valori si caracteristici atasate speciei umane.
Eram aproape decis sa infierez atitudinea tinerilor (adolescenti, in principal), intrucat, din partea maturilor, nu mai pretindeam nimic. Dificili de schimbat, maturii se dovedesc cei mai reticenti la anumite tendinte de indreptare a comportamentului. Pentru tineri, totusi, schimbarea nu ar trebui sa fie o asa mare problema si, prin urmare, ei sunt cei care ar trebui blamati ca nu incearca sa devina mai buni si mai "normali" (in contextul actual).
Dupa ce am trecut de momentul de furie, analizand mai atent toata situatia, mi-am dat seama ca vina nu apartine, decat in mica masura, adolescentilor. Daca este sa facem o socoteala simpla - persoane de 16 -18 ani, cel mai probabil, s-au nascut undeva intre anii 1990-1992 (dupa revolutie). Parintii lor, considerand ca varsta de referinta pentru momentul de "intrare" in rolul de parinte 24-25 de ani, au avut perioada educationala (cei 7 ani de acasa) - undeva la inceputul anilor 70 (sfarsit anilor 60, inceputul anilor 70).
In anii 70, deja orice urma a spiritului pre-comunism disparuse sau era foarte bine ascunsa. Educatia primita era tipica "oamenilor cu basca". Adolescentii de atunci avusesera, oarecum, o sansa de o minima moralia. Pentru "pustime", insa, sansa aceasta se evaporase, fiind inlocuita de obscenitate - smecherii, abuzuri morale, coruptiei, degradare etc. Mediul era unul deja intoxicat pana la refuz, incapabil sa mai permita, dincolo de exceptii, o oarecare asanare a spiritului in ciuda atacului comunist.
Copii de atunci (anii 70) au crescut prinzand in perioada lor de adolescenta tocmai stadiul final al imbecilitatii comuniste (in Romania), ultima etapa a mizeriei morale pentru regimul ceausist (etapa corespunzatoare anilor 80). Au fost invatati ca totul se poate fenta cumva, au invatat sloganul "noi muncim, noi nu gandim", au retinut ca e mai usor sa te complaci in mediocritate decat sa incerci sa evadezi din ea (chiar daca era foarte greu datorita regimului politic). Cel mai grav este ca majoritatea "s-a predat", renuntand la principiile minime de convietuire si adoptand o atitudine "tovaraseasca". Au renuntat la dorinta de a se cultiva si au invatat cum sa "se descurce". Au vazut ca e mai bine sa taci si sa faci "asa ca si ei" decat sa incerci sa devii tu insuti un individ. Au devenit o massa amorfa, numai buna de manevra, care are tendinta de a acapara totul in jur, distrugand orice incercare de a evada sau de a fi altfel decat majoritatea.
Dupa revolutie, aceasta massa amorfa a mai capatat un imbold - democratia (libertatea). Acest imbold a fost translatat in varianta proprie, astfel incat el a devenit, pentru acesti "tovarasi", o metoda de a incerca impunerea principiilor strambe, de a agresa pe oricine incearca orice alt fel de convietuire. Zagazul (acela din comunism) a fost rupt si massa amorfa s-a revarsat fara probleme, inghitind, precum lava, tot ce era in calea ei.
Aparitia copiilor in familiile astfel descrise a fost un nou prilej de largire a haitei agresive. Certurile conjugale au capatat noi valente - luptele libere intre 2 parteneri au fost inlocuite cu lupte de tipul celor cu gladiatori (atat moral cat si fizic).
Copilul trebuia "educat", calit, invatat ca nu trebuie sa asculte decat de mana de fier a tatalui - ce reguli de bun-simt, ce lege, ce societate - lasa ma domn'le cu prostiile astea. Are chef sa urle, cine esti tu sa spui ca nu se face? Are chef sa insulte un dascal? Ei si ce, mai da'i in masa ca prea e pretentiosi si mai ia si bani.
Cultura i-o fac eu - ia uite ce plange ala minune pe sidiu de la masina. Uite - ala de a avut oi, ce educatie a avut? SI acu, asculta toti la el.
Si putem continua.....
Uite asa, pas cu pas, ca si o firma care incape pe mana capuselor, generatia celor tineri a mers, incet, dar sigur, spre faliment. La acest moment, cred eu, este aproape imposibil sa mai salvezi ceva. Procentul clasei de mijloc (cel care sustine, de fapt, orice societate normala) nu scade, dar nici nu creste. Oamenii care si-au pastrat constiinta (atata cata mai era) si in comunism sunt cei care perpetueaza acest spirit al normalitatii.
Din pacate, ei au fost mult prea putini pentru a impiedica tot acest faliment al noii generatii.
Eram aproape decis sa infierez atitudinea tinerilor (adolescenti, in principal), intrucat, din partea maturilor, nu mai pretindeam nimic. Dificili de schimbat, maturii se dovedesc cei mai reticenti la anumite tendinte de indreptare a comportamentului. Pentru tineri, totusi, schimbarea nu ar trebui sa fie o asa mare problema si, prin urmare, ei sunt cei care ar trebui blamati ca nu incearca sa devina mai buni si mai "normali" (in contextul actual).
Dupa ce am trecut de momentul de furie, analizand mai atent toata situatia, mi-am dat seama ca vina nu apartine, decat in mica masura, adolescentilor. Daca este sa facem o socoteala simpla - persoane de 16 -18 ani, cel mai probabil, s-au nascut undeva intre anii 1990-1992 (dupa revolutie). Parintii lor, considerand ca varsta de referinta pentru momentul de "intrare" in rolul de parinte 24-25 de ani, au avut perioada educationala (cei 7 ani de acasa) - undeva la inceputul anilor 70 (sfarsit anilor 60, inceputul anilor 70).
In anii 70, deja orice urma a spiritului pre-comunism disparuse sau era foarte bine ascunsa. Educatia primita era tipica "oamenilor cu basca". Adolescentii de atunci avusesera, oarecum, o sansa de o minima moralia. Pentru "pustime", insa, sansa aceasta se evaporase, fiind inlocuita de obscenitate - smecherii, abuzuri morale, coruptiei, degradare etc. Mediul era unul deja intoxicat pana la refuz, incapabil sa mai permita, dincolo de exceptii, o oarecare asanare a spiritului in ciuda atacului comunist.
Copii de atunci (anii 70) au crescut prinzand in perioada lor de adolescenta tocmai stadiul final al imbecilitatii comuniste (in Romania), ultima etapa a mizeriei morale pentru regimul ceausist (etapa corespunzatoare anilor 80). Au fost invatati ca totul se poate fenta cumva, au invatat sloganul "noi muncim, noi nu gandim", au retinut ca e mai usor sa te complaci in mediocritate decat sa incerci sa evadezi din ea (chiar daca era foarte greu datorita regimului politic). Cel mai grav este ca majoritatea "s-a predat", renuntand la principiile minime de convietuire si adoptand o atitudine "tovaraseasca". Au renuntat la dorinta de a se cultiva si au invatat cum sa "se descurce". Au vazut ca e mai bine sa taci si sa faci "asa ca si ei" decat sa incerci sa devii tu insuti un individ. Au devenit o massa amorfa, numai buna de manevra, care are tendinta de a acapara totul in jur, distrugand orice incercare de a evada sau de a fi altfel decat majoritatea.
Dupa revolutie, aceasta massa amorfa a mai capatat un imbold - democratia (libertatea). Acest imbold a fost translatat in varianta proprie, astfel incat el a devenit, pentru acesti "tovarasi", o metoda de a incerca impunerea principiilor strambe, de a agresa pe oricine incearca orice alt fel de convietuire. Zagazul (acela din comunism) a fost rupt si massa amorfa s-a revarsat fara probleme, inghitind, precum lava, tot ce era in calea ei.
Aparitia copiilor in familiile astfel descrise a fost un nou prilej de largire a haitei agresive. Certurile conjugale au capatat noi valente - luptele libere intre 2 parteneri au fost inlocuite cu lupte de tipul celor cu gladiatori (atat moral cat si fizic).
Copilul trebuia "educat", calit, invatat ca nu trebuie sa asculte decat de mana de fier a tatalui - ce reguli de bun-simt, ce lege, ce societate - lasa ma domn'le cu prostiile astea. Are chef sa urle, cine esti tu sa spui ca nu se face? Are chef sa insulte un dascal? Ei si ce, mai da'i in masa ca prea e pretentiosi si mai ia si bani.
Cultura i-o fac eu - ia uite ce plange ala minune pe sidiu de la masina. Uite - ala de a avut oi, ce educatie a avut? SI acu, asculta toti la el.
Si putem continua.....
Uite asa, pas cu pas, ca si o firma care incape pe mana capuselor, generatia celor tineri a mers, incet, dar sigur, spre faliment. La acest moment, cred eu, este aproape imposibil sa mai salvezi ceva. Procentul clasei de mijloc (cel care sustine, de fapt, orice societate normala) nu scade, dar nici nu creste. Oamenii care si-au pastrat constiinta (atata cata mai era) si in comunism sunt cei care perpetueaza acest spirit al normalitatii.
Din pacate, ei au fost mult prea putini pentru a impiedica tot acest faliment al noii generatii.
Comentarii