Ma gandeam la subiectul "1 iunie" - subiect "atacat" din toate partile: politic, erotic, muzical etc. Parca nu merita sa "lovim" intr-o sarbatoare pe care toti o simtim si o avem indiferent de varsta. Dar (ca mereu e si un dar), ziua Copilului a coincis cu un eveniment petrecut undeva (nu spui unde...un loc important), un eveniment de promovare a "cartilor vorbite" (Audiobook) de la o editura foarte cunoscuta si apreciata.
Nu vreau sa vorbim despre utilitatea unei "carti vorbite" (a audiobook-ului), despre valoarea ei intrinseca, educativa etc. Ce as vrea sa prezint este evenimentul in sine (cu sarea si piperul lui).
Deci: audiobookurie (!) la tine in companie, pe data de 1 iunie, 2 ore (programate) - durata efectiva 1 ora si putin. Invitati - directorul sectiunii Audiobook (al editurii), actorul Valentin Uritescu, Mitos (de la Planeta Moldova) si M. Dobrovolski (care nu a mai ajuns).
Dupa o scurta introducere (din partea reprezentantului companiei), ia cuvantul directorul (reprezentantul) editurii. Subsemnatul a mai asistat la discursuri (pregatite sau "la liber") ale persoanei in discutie si va poate spune, cu mana pe inima, ca nu a fost discurs care sa nu aiba si 2, 3 sau mai multe gafe de proportii.
Si nu ma refer la gafe de limbaj (inerente in discursuri) sau in mici omisiuni. NU! Ma refer la gafe in toata puterea cuvantului. Jigniri inconstiente, aluzii ciudate la persoane care nici macar nu erau prezente, desconsiderare a audientei - sunt doar cateva dintre "ingredientele" cu care ne-a obisnuit doamna directoare in cauza.
Evenimentul de ieri nu a facut exceptie. In incercarea de a justifica un astfel de eveniment intr-o astfel de locatie cu un public aferent, doamna directoare a dorit sa explice un termen foarte folosit in ziua de azi - termenul de "corporatist".
Conotatiile acestui termen sunt variate: pot fi negative, pot fi neutre si (evident) pot defini si anumite conditii oarecum pozitive. Pentru doamna directoare, directia a fost clara - a etichetat si chiar a compatimit (ce ati ajuns...off!) avand chiar accese hilare de infierare a "corporatistilor" din sala.
Departe de mine gandul de a apara spiritul "corporatist". Am luptat contra a tot ce inseamna el pe parte negativa si am facut incercari sa accept ceea ce ar putea aduce bun.
Dar modul in care a fost prezentat la evenimentul de ieri si modul in care un personaj care nu prea isi are locul alaturi de atatea personalitati, l-a prezentat, nu a fost in regula. Noi (corporatistii) eram roboteii idioti carora li se prezenta o noua jucarie. Noi eram imbecilii care nu "stie" ce e aia o carte si de aia "na, ba", va dam noi "mura in gura".
Faptul ca eu ascult un audiobook se datoreaza, in principal, "vocilor" de succes care recita, interpreteaza sau doar citesc. Oricand (daca ar fi cazul) as alege cartea. Aceasta, repet, nu inseamna o desconsiderare a audiobook-ului. Dimpotriva.
Dar, sa etichetezi la modul "ca sa pricepeti si voi, na, va dam si cd-uri ca tot aveti masini (capitalisti nenorociti)" parca nu se face.
Si gafele din discursul doamnei au continuat. Pe langa cele obisnuite - Andrei Plesu era ba Plesu, ba domnul Plesu, ba Andrei Plesu; "domnul Liiceanu nu a mai venit la aceste intalniri pe care le-a considerat foarte importante pentru ca s-a plictisit" (!!) etc - au mai fost unele chiar jenante. L-a prezentat pe Mitos cu mult fast inainte maestrului Valentin Uritescu, pe care l-a mentionat la "si actorul Valentin....". Nu mai insist. Spun doar atat - nu e pacat ca a fost aleasa sa reprezinte o editura de calibru, e jenant ca mai este inca lasata sa o faca (dupa atatea "demonstratii").
Evenimentul a continuat - vorba lui Caragiu "petrecerea continua..." - cu "luarea de cuvant" a lui Mitos Micleusanu. "Luat ca din oala" (dupa propria marturisire), Mitos a incercat sa aiba o expunere coerenta si la obiect. Tocmai cand parea ca reuseste, a fost "tradat" de propria obisnuinta. "Au pus botul", "aia care i-am vazut" .....si tot asa.
Sunt prea "intepat" ca am totusi o anumita pretentie pentru un asa eveniment? Sunt convins ca sunt multi care vor sari si vor spune ca "ia uite domne si pe asta ce pretentios e..".
Pai daca tot sunt un corporatist robotel idiot, macar pretentii sa am nu?
Nu pot sa neg valoarea (care o fi ea) proiectului Planeta Moldova (forum, site etc.). Si nici nu vreau. Dar parca fondatorii inca nu au ajuns la stadiul de "personalitate" sau de "formatori de opinie" asa cum vor unii sa creada. Si nici nu cred ca vor ajunge.
Ultima parte a evenimentului - nu o sa va vina sa credeti - a salvat tot. Maestrul Uritescu a rezumat scurt (catre Mitos) - " Era una care canta Avem di tati...aaa tu esti? Ai valoare domne!" si a directionat frumos discutia " Haideti sa vorbim, sa le lasam dracu de audiobookuri, ca stiti voi ce sunt". Ba chiar a intrebat pe doamna directoare - "Noi am venit sa i convingem sa cumpere sau sa vorbim cu ei asa liber?".
Cand glumet, cand serios, cand filosof, cand actor, cand mucalit cand serios, maestrul Uritescu a reusit sa salveze un eveniment compromis de ceilalti amfitrioni (mult sub valoarea lui, evident).
Concluzia: multi neaveniti in multe zone. Salvarea ramane tot de la "vechii" maestrii, de la "vechile" personalitati. Ce ne facem insa cand (Doamne fereste!) acestia nu vor mai fi?
Vom ramane doar cu managerii gafeuri si cu "formatorii" autoinventanti (sau de cauciuc). Doamne fereste!
Nu vreau sa vorbim despre utilitatea unei "carti vorbite" (a audiobook-ului), despre valoarea ei intrinseca, educativa etc. Ce as vrea sa prezint este evenimentul in sine (cu sarea si piperul lui).
Deci: audiobookurie (!) la tine in companie, pe data de 1 iunie, 2 ore (programate) - durata efectiva 1 ora si putin. Invitati - directorul sectiunii Audiobook (al editurii), actorul Valentin Uritescu, Mitos (de la Planeta Moldova) si M. Dobrovolski (care nu a mai ajuns).
Dupa o scurta introducere (din partea reprezentantului companiei), ia cuvantul directorul (reprezentantul) editurii. Subsemnatul a mai asistat la discursuri (pregatite sau "la liber") ale persoanei in discutie si va poate spune, cu mana pe inima, ca nu a fost discurs care sa nu aiba si 2, 3 sau mai multe gafe de proportii.
Si nu ma refer la gafe de limbaj (inerente in discursuri) sau in mici omisiuni. NU! Ma refer la gafe in toata puterea cuvantului. Jigniri inconstiente, aluzii ciudate la persoane care nici macar nu erau prezente, desconsiderare a audientei - sunt doar cateva dintre "ingredientele" cu care ne-a obisnuit doamna directoare in cauza.
Evenimentul de ieri nu a facut exceptie. In incercarea de a justifica un astfel de eveniment intr-o astfel de locatie cu un public aferent, doamna directoare a dorit sa explice un termen foarte folosit in ziua de azi - termenul de "corporatist".
Conotatiile acestui termen sunt variate: pot fi negative, pot fi neutre si (evident) pot defini si anumite conditii oarecum pozitive. Pentru doamna directoare, directia a fost clara - a etichetat si chiar a compatimit (ce ati ajuns...off!) avand chiar accese hilare de infierare a "corporatistilor" din sala.
Departe de mine gandul de a apara spiritul "corporatist". Am luptat contra a tot ce inseamna el pe parte negativa si am facut incercari sa accept ceea ce ar putea aduce bun.
Dar modul in care a fost prezentat la evenimentul de ieri si modul in care un personaj care nu prea isi are locul alaturi de atatea personalitati, l-a prezentat, nu a fost in regula. Noi (corporatistii) eram roboteii idioti carora li se prezenta o noua jucarie. Noi eram imbecilii care nu "stie" ce e aia o carte si de aia "na, ba", va dam noi "mura in gura".
Faptul ca eu ascult un audiobook se datoreaza, in principal, "vocilor" de succes care recita, interpreteaza sau doar citesc. Oricand (daca ar fi cazul) as alege cartea. Aceasta, repet, nu inseamna o desconsiderare a audiobook-ului. Dimpotriva.
Dar, sa etichetezi la modul "ca sa pricepeti si voi, na, va dam si cd-uri ca tot aveti masini (capitalisti nenorociti)" parca nu se face.
Si gafele din discursul doamnei au continuat. Pe langa cele obisnuite - Andrei Plesu era ba Plesu, ba domnul Plesu, ba Andrei Plesu; "domnul Liiceanu nu a mai venit la aceste intalniri pe care le-a considerat foarte importante pentru ca s-a plictisit" (!!) etc - au mai fost unele chiar jenante. L-a prezentat pe Mitos cu mult fast inainte maestrului Valentin Uritescu, pe care l-a mentionat la "si actorul Valentin....". Nu mai insist. Spun doar atat - nu e pacat ca a fost aleasa sa reprezinte o editura de calibru, e jenant ca mai este inca lasata sa o faca (dupa atatea "demonstratii").
Evenimentul a continuat - vorba lui Caragiu "petrecerea continua..." - cu "luarea de cuvant" a lui Mitos Micleusanu. "Luat ca din oala" (dupa propria marturisire), Mitos a incercat sa aiba o expunere coerenta si la obiect. Tocmai cand parea ca reuseste, a fost "tradat" de propria obisnuinta. "Au pus botul", "aia care i-am vazut" .....si tot asa.
Sunt prea "intepat" ca am totusi o anumita pretentie pentru un asa eveniment? Sunt convins ca sunt multi care vor sari si vor spune ca "ia uite domne si pe asta ce pretentios e..".
Pai daca tot sunt un corporatist robotel idiot, macar pretentii sa am nu?
Nu pot sa neg valoarea (care o fi ea) proiectului Planeta Moldova (forum, site etc.). Si nici nu vreau. Dar parca fondatorii inca nu au ajuns la stadiul de "personalitate" sau de "formatori de opinie" asa cum vor unii sa creada. Si nici nu cred ca vor ajunge.
Ultima parte a evenimentului - nu o sa va vina sa credeti - a salvat tot. Maestrul Uritescu a rezumat scurt (catre Mitos) - " Era una care canta Avem di tati...aaa tu esti? Ai valoare domne!" si a directionat frumos discutia " Haideti sa vorbim, sa le lasam dracu de audiobookuri, ca stiti voi ce sunt". Ba chiar a intrebat pe doamna directoare - "Noi am venit sa i convingem sa cumpere sau sa vorbim cu ei asa liber?".
Cand glumet, cand serios, cand filosof, cand actor, cand mucalit cand serios, maestrul Uritescu a reusit sa salveze un eveniment compromis de ceilalti amfitrioni (mult sub valoarea lui, evident).
Concluzia: multi neaveniti in multe zone. Salvarea ramane tot de la "vechii" maestrii, de la "vechile" personalitati. Ce ne facem insa cand (Doamne fereste!) acestia nu vor mai fi?
Vom ramane doar cu managerii gafeuri si cu "formatorii" autoinventanti (sau de cauciuc). Doamne fereste!
Comentarii
este acelasi lucru care se intampla cu presa scrisa care pierde teren in favoara blogurilor, site-urilor de stiri etc. dupa cum am aratat si in comentariile postate in topicul anterior, globalizarea este cea care aduce kfc-ul pana in bucataria noastra, in locul traditionalului mititel.
Analiza eficacitatii acestor (eu l-as spune totusi "carti vorbite") audiobook-uri poate fi parte din alta discutie.
Imi pare bine ca vedeti cartile vorbite (!)ca pe ceva sub nivelul cititului. Dar ar fi frumos ca, pe strada, in locul bubuitoarelor manele, sa auzim, dintr-o masina, vocea lui Valentin Uritescu, a lui Victor rebengiuc sau a Oanei Pellea. Si cum timp avem din ce in ce mai putin (pentru ca il pierdem in trafic!), mai bine "citim" un audiobook, iar la sfirsit de saptamana, ne vom cufunda chiar in volumul respectiv.
In legatura cu ceea ce scria Catalin-Teodor despre lansare, in companie, a unei asemenea carti, va pot spune ca am asistat si eu la asemenea evenimente, in care insusi managerul editurii isi dadea "cu stingul in dreptul". Ramaneau doar calitatea volumului, a autorului etc.
Dar, ca sa incheiem pe o nota vesela, va dau de stire ca, in curand, va incepe BOOKFEST, tirgul de carte de la Romexpo. Va dura intre 17 si 21 iunie. Atunci, da! bucurie!
Spor la citit, blogeri!
ok, poate de multe ori sunt date prea tare, dar sunt si ele o forma de exprimare a unor sentimente
Cu tot riscul de a fi catalogat drept lipsit e gust, referitor la manelele bubuitoare sau vocea lui Uritescu, eu nu gassesc ca ar fi vreo diferenta. Mi se pare la fel de jalnic sa ascult un cantec despre "dusmani" etc, precum si sa ascult un roman "citit"/"sintetizat". Dovedeste doar ca omul respectiv alege o cale facila de a avea acces la un produs cultural (fie ca e vorba de muzica, sau de carti)