VoRbE

M-am tot ferit sa scriu ceva despre piesele de teatru pe care (cu mandrie) le-am vazut pana acum. Nu am vrut sa dau sfaturi sau sa influentez in vreun fel cititorul si...poate viitorul spectator. In plus, nici nu aveam ce sa transmit neaparat. Sunt oameni de teatru care scriu mult mai bine si mai clar. Eu nu am nici o pretentie in acest domeniu. Totusi, cand experimentezi ceva deosebit (poate chiar incredibil) parca e pacat sa nu transmiti. Sambata seara am fost la "Egoistul", piesa in care Maestrul Beligan lumineaza tot. Am ras, am vociferat, am aplaudat si m-am bucurat de o comedioara (destul de) inteligenta. Replici pline de haz, muscatoare dar actuale, comic de situatie, vestimentatie si decor interesant - ce mai, piesa le-a avut pe toate. O sambata seara mai mult decat relaxanta si multumitoare. Dar... La sfarsit, dupa aproape 2 ore de ras cu gura pana la urechi, o lacrima nu se lasa dusa din coltul ochiului. Era momentul in care sala vibra de aplauze la adresa maestrulu...