Traditional, de sarbatori, apare o stare de euforie. Sentimentele rele ingheata si beatitudinea predomina. Ne aducem aminte de semenii nostri - donam, cumparam si daruim cu speranta ca ne rascuparam ignoranta manifestata in timpul anului. Promitem ca gata! "buretele" Revelionului va sterge problemele si anul "ce v-a sa vie" nu ne va mai prinde nepregatiti. Vom fi buni, deschisi, sensibili. Vom fi (gata! de la ANUL) CRESTINI!
Va asteptati, probabil, in nota obisnuita sa critic si sa disec toata aceasta atitudine (mai mult sau mai putin) fariseica. Sa nu fiu de acord cu schimbarea aceasta mecanica de atitudine. Cade un fulg (mai nou un strop de ploaie), vine decembrie si puf! dintr-o data negrul devine alb. Hotii nu mai fura, escrocii nu mai pacalesc, samaritenii predomina si toti ne bucuram ca niste "copii mari" (cliseul lunii decembrie probabil) la luminite si globuri. Probabil ca nu e asa usor. Stim cu totii zicala cu lupul si naravul.
Dar, in ciuda asteptarilor negative, dati-mi voie sa am o alta parere. Eu cred ca avem nevoie de toata aceasta perioada. Ca trebuie sa ne "schimbam" macar pentru cateva saptamani. Sa dam impresia unei lumi utopice, fara greseala - un IMAGINARIUM (daca mi permiteti o mica licenta).
In momentul in care suntem in situatii grele, mintea incearca sa ne ajute evadand. Ne spunem ca va fi mai bine. Chiar ne imaginam cum vom fi dupa ce perioada grea va trece. Nu schimbam (aproape sigur) situatia momentului dar mai eliminam din bagajul nedorit al suferintei.
Imbunatatim situatia mondiala daruind 10 lei unui batran? Nu prea cred. Principiul "picaturii intr-un ocean" se aplica perfect. Dar noi nu asa gandim in acel moment. Ne imaginam ca gestul nostru a contat si ca nivelul de bine din lume a mai "saltat" macar cu un milimetru. In acel moment, gandul nostru ne duce in IMAGINARIUM vindecand putin din uscaciunea unui suflet mereu sub presiunea unei rautati permanente(putem spune chiar) mondiale.
De fapt, toata aceasta perioada a "Sarbatorilor" incearca sa recreeze an de an IMAGINARIUMUL de care avem nevoie pentru a nu ne prabusi sub povara greutatilor. Fara a rezolva "seceta" in totalitate niciodata, globurile, luminitele, bradul, Mos Craciun - toate sculpteaza in mumia de gips negru care se tot reface in interiorul nostru de a lungul fiecarui an. Sarbatorile Sfinte de Craciun si de Pasti nu lasa ca tot acest chip al raului sa capete ochi si forta si devina puternic.
Efectul balsamic al IMAGINARIUM-ului are (inca) o aroma suficient de puternica pentru a baricada drumul spre ingroparea totala a sufletului uman. Formata din mirosul cozonacilor, sunetul clopoteilor, lumina beculetelor, ascutimea acelor de brad, "aroma" are grija de noi an de an, incepand cu luna Decembrie (luna IMAGINARIUM-ului).
Sa dea Domnul sa ramana asa mereu!
Va asteptati, probabil, in nota obisnuita sa critic si sa disec toata aceasta atitudine (mai mult sau mai putin) fariseica. Sa nu fiu de acord cu schimbarea aceasta mecanica de atitudine. Cade un fulg (mai nou un strop de ploaie), vine decembrie si puf! dintr-o data negrul devine alb. Hotii nu mai fura, escrocii nu mai pacalesc, samaritenii predomina si toti ne bucuram ca niste "copii mari" (cliseul lunii decembrie probabil) la luminite si globuri. Probabil ca nu e asa usor. Stim cu totii zicala cu lupul si naravul.
Dar, in ciuda asteptarilor negative, dati-mi voie sa am o alta parere. Eu cred ca avem nevoie de toata aceasta perioada. Ca trebuie sa ne "schimbam" macar pentru cateva saptamani. Sa dam impresia unei lumi utopice, fara greseala - un IMAGINARIUM (daca mi permiteti o mica licenta).
In momentul in care suntem in situatii grele, mintea incearca sa ne ajute evadand. Ne spunem ca va fi mai bine. Chiar ne imaginam cum vom fi dupa ce perioada grea va trece. Nu schimbam (aproape sigur) situatia momentului dar mai eliminam din bagajul nedorit al suferintei.
Imbunatatim situatia mondiala daruind 10 lei unui batran? Nu prea cred. Principiul "picaturii intr-un ocean" se aplica perfect. Dar noi nu asa gandim in acel moment. Ne imaginam ca gestul nostru a contat si ca nivelul de bine din lume a mai "saltat" macar cu un milimetru. In acel moment, gandul nostru ne duce in IMAGINARIUM vindecand putin din uscaciunea unui suflet mereu sub presiunea unei rautati permanente(putem spune chiar) mondiale.
De fapt, toata aceasta perioada a "Sarbatorilor" incearca sa recreeze an de an IMAGINARIUMUL de care avem nevoie pentru a nu ne prabusi sub povara greutatilor. Fara a rezolva "seceta" in totalitate niciodata, globurile, luminitele, bradul, Mos Craciun - toate sculpteaza in mumia de gips negru care se tot reface in interiorul nostru de a lungul fiecarui an. Sarbatorile Sfinte de Craciun si de Pasti nu lasa ca tot acest chip al raului sa capete ochi si forta si devina puternic.
Efectul balsamic al IMAGINARIUM-ului are (inca) o aroma suficient de puternica pentru a baricada drumul spre ingroparea totala a sufletului uman. Formata din mirosul cozonacilor, sunetul clopoteilor, lumina beculetelor, ascutimea acelor de brad, "aroma" are grija de noi an de an, incepand cu luna Decembrie (luna IMAGINARIUM-ului).
Sa dea Domnul sa ramana asa mereu!
Comentarii