Treceți la conținutul principal

Si o MUZA...

In fata unei situatii aparent fara iesire, de multe ori, ne blocam asteptand acel "ceva" care sa ne inspire sa iesim din impas. Ce ar putea fi acel ceva? O idee? Un cuvant de sustinere din partea unei persoane apropiate?
E greu sa generalizez si sa gasesc un singur "declansator" care sa fie de folos in orice situatie si pentru oricare dintre noi.

Totusi, senzatia mea (din ce in ce mai puternica) este ca ne trebuie ceva sa ne "mane in lupta". Ne trebuie ceva sa determine sa trecem dincolo de zona de confort, sa rupem orice bariera (fizica sau mentala) astfel incat sa ajungem in punctul in care ne dorim. Eu cred ca ne trebuie, de fapt, o MUZA.

Stiu, muza este (de cele mai multe ori) legata de procesul de creatie artistica. Poezie, sculptura, muzica etc - pentru toate suntem de acord ca a "existat" o muza care a inspirat autorul. De multe ori, in biografii, regasim chiar o descriere a acestei muze - o iubita, o imagine, o idee etc.

Nu cumva, in viata de zi cu zi, de fapt, MUZA este cea care ne lipseste? Poate ea exista, insa nu o constientizam intotdeauna.

Pentru o mama, copilul este muza ei care o ajuta sa invinga in orice situatie. Pentru soti, partenerul de viata este oaza de liniste si inspiratie. Pentru un chimist, reactiile din natura pot constitui muze foarte puternice. Pentru un pasionat de masini, ultimul model de Ferrari reprezinta "fata morgana" care il stimuleaza in toate. Si tot asa...

Avem nevoie de aceasta MUZA. Avem nevoie ca ea sa existe la (aproape) fiecare pas, fiecare actiune pe care o intreprindem. AVem nevoie de ea in dragoste, in ura, in creatie, in lupta. Mai mult, este bine sa o cautam, sa o identificam, sa o avem mereu in vedere.

Nu este suficienta, dar tind sa cred ca este absolut necesara. Viata are numeroase cotituri, dar daca reusim MUZA corecta in fiecare situatie, avem sanse mari de izbanda!

Comentarii

Anonim a spus…
frumos si adevarat.

Postări populare de pe acest blog

Declaratie pe propria raspundere:

In atentia domnului Prim-Ministru - Victor Ponta si a domnului Ministru de Finante - Daniel Chitoiu Domnilor Ministri, Subsemnatul Catalin-Teodor Dogaru va informeaza ca, incepand cu data de 1 decembrie 2013, pentru a plati in continuare taxele si impozitele aferente (CAS, cota unica etc. etc.) trebuie sa primesc de la dumneavoastra urmatoarele documente : A. O singura data :    A.1 : Carte de identitate - copie (aduceti, va rog si originalul, pentru a confrunta)        A.2 : Documentele de investitura in functia de Prim-Ministru, respectiv Ministru de Finante (incluzand ordinul semnat de presedintele Statului) - copie legalizata          A.3 : Proiectul de buget in varianta finala pe anii 2012 si 2013 in care se va mentiona clar traseul banilor incasati din taxele si impozitele platite de mine - copie legalizata    A. 4:  Extras de cont pentru conturile in care va primiti salariile - ...

Ne-am întors în '89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.

Anul 1989 - bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce în ce mai singur. Acoliții schimbă tabăra într-o veselie. Grupul "dizidentului" Iliescu bagă asaltul final. Manifestațiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimbă doar jupânii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare și lampașe care fac legea la Km 0 (6 luni după revoluție ). (Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară - un analfabet se agață cu disperare de putere.  E din ce în ce mai singur. Fostii "aliați" il părăsesc unu cate unu. Nu mai ține nicio promisiune. Tabara "dizidenților" se pregătește de ...puciul final....Vor doar să ia ciolanul, nu să schimbe politica. Și iar, manifestațiile din țară le vin mănușă. Din păcate, însă, față de momentul '89 stăm mult mai rău.  Aveam onestitatea si autoritatea lui Corneliu Coposu, șarmul si aristocratia lui Ion Rațiu s.a.m.d. ...

Romania paralela

S-a mai dus o sesiune de votare. Prima, dintre cele de dupa 89, care a "angajat" primari si consilieri intr-un singur tur. Fara repetitii, fara transfer de voturi, fara "masacru si dosare" intre tururi - alegerile locale din acest an s-au vrut (ca de multe ori pana acum) un "model" de corectitudine si siguranta! Din pacate, pentru mine, alegerile din acest an, au certificat ceva ce am simtit de ani buni - Romania s-a "paralelizat" . In 1996, la primele alegeri la care am avut voie sa votez, am simtit o energie extraordinara. Societatea se coagula in jurul tinerilor. Toti doream schimbarea. Nu votam negativ, ci voiam sa contribuim (prin votul nostru) la reformarea unei Romanii anchilozate. Simteam cum rescriem istoria, cum putem face un pas decisiv pentru a intoarce tara pe o cale buna, valida. Mi-aduc aminte cu cat aplomb am asteptat ziua alegerilor. Discutam si dezbateam toate gesturile candidatilor. Incercam sa aflam permanent ultimele vesti...