VoRbE

Nu am putut niciodata sa inteleg cum poate o fiinta omeneasca sa indure, sa cuprinda toate incercarile vietii fara ca sufletul sa se sparga in "milioane" de cioburi. Toate vin si lovesc succesiv (uneori) ca un val cu multe replici. Simti cu taie, crapa, rup, nimicesc sau calca in picioare ultima picatura de sensibilitate si de umanitate pe care o mai ai. Ca un pumnal infipt, dar fara urme vizibile, fara sange curgand, nimicniciile nu iarta nimic. Mananca pe interior fara discernamant afectand motorul vietii noastre - sufletul. Gripeaza orice, devansand orice incercare de salvare. Sunt ca un dusman care stie toate miscarile. Ataca intr-un mod organizat ("o nenorocire nu vine niciodata singura") si telul lor este nimicirea sufletului. Simti, in acel moment, cum totul se naruie. Ti ai dori chiar o durere fizica pe care, cu siguranta, ai fi suportat-o cu mult mai mult stoicism. Cauti "pumnalul" care te incovoaie de durere. Vrei sa l scoti, sa incerci orice num...

"Pai ce ba, daca sefu meu fura...io sa fiu mai prost si sa nu fur si io?". Cum intrebarea fusese adresata aproape tipat, am ridicat capul. Cu un pet de jumate' de bere in mana, descheiat la haina imbacsita si abia tinandu-se in microbuzul plin, tanarul de langa mine vorbea tare, "apasand" pe "io" si pe "fur" cu aceeasi sete cu care, la cate o pauza de zgaltait, tragea din sticla verzuie. Era mandru ca nu se lasase mai prejos si, fara frica, isi clama "puterea" continuand: "Pai daca fura Base, ce...Boc sa nu fure?". Totul urmat de hahaielile ragusite ale celor doi camarazi care dadeau din cap aprobator. Se vedea ca se simteau uniti dincolo de tovarasia de "serviciu" sau de amicitie. Se simteau legati de actiunea comuna a "furtului" si de placerea de a se lauda in fata "alorlalti". Nu se vedea nici o emotie pe fatele lor (pe care le studiam atent). Nu transpirau la gandul ca poate afla careva, n...