"Pai ce ba, daca sefu meu fura...io sa fiu mai prost si sa nu fur si io?". Cum intrebarea fusese adresata aproape tipat, am ridicat capul. Cu un pet de jumate' de bere in mana, descheiat la haina imbacsita si abia tinandu-se in microbuzul plin, tanarul de langa mine vorbea tare, "apasand" pe "io" si pe "fur" cu aceeasi sete cu care, la cate o pauza de zgaltait, tragea din sticla verzuie. Era mandru ca nu se lasase mai prejos si, fara frica, isi clama "puterea" continuand: "Pai daca fura Base, ce...Boc sa nu fure?". Totul urmat de hahaielile ragusite ale celor doi camarazi care dadeau din cap aprobator. Se vedea ca se simteau uniti dincolo de tovarasia de "serviciu" sau de amicitie. Se simteau legati de actiunea comuna a "furtului" si de placerea de a se lauda in fata "alorlalti". Nu se vedea nici o emotie pe fatele lor (pe care le studiam atent). Nu transpirau la gandul ca poate afla careva, nu respirau mai greu la gandul ca nu e bine ce fac, nu aveau nici o ezitare...Nu am avut timp sa mai adun si alte concluzii ca o alta discutie se initia in spatele meu.
"Ce, la 10 milioane aia poate sa aiba pretentii? Nu poti sa fumezi si tu o tigara ca vine si ti zice sa muncesti. Am mai plecat si io mai devreme...da ce **** mea daca mergeam si eu la o **** si nu ma astepta aia? cu ce sa o tin? cu 10 milioane de mi da astia? pai la nevasta ce sa mai duc?". Intorcandu-ma am observat cum vorbitorul (tanar si el) oferea toata aceasta tirada unui companion de scaun care abia mai tinea ochii deschisi si articula greu cate un "da..." pierdut. "Zi bre nea ***, aia fura milioane de ieuro si io sa traiesc cu 10 milioane? sa zica si ei: na ma luati si voi sau furati si voi ma...sa iau si eu sa ies cu **** ca-s tanar nu?". La fel, nu am detectat nici un pic de ezitare. Nici o problema morala nu umbrea toata aceasta demonstratie.
Inghesuiti si hurducaniti in masina veche, paream o masa amorfa dar din care, la cate un moment, mai emana cate un miros (si la propriu si la figura) imposibil de suportat si de catalogat. Era o lipsa de coloana vertebrala - nimeni nu indraznea, spre exemplu, sa l apostrofeze pe soferul care lua (a nu stiu cata oara) calatori mult peste capacitatea masinii. In acelasi timp, insa, nu ezitam sa ne unim in "cuget" atunci cand o fraza agramat-tipata rasarea dintr-un colt amintind de "valori" precum "furt, milioane, **de, Base, Boc". TOti hahaiau (mai tare sau mai incet) aproband cu vechea "bine le zice asta ma...". Nici o fata uimita, nici o expresie de mirare, nici o dezaprobare fatisa.
Intre timp, in fundal, la radio, tocsoisti dezbateau "marile proteste" din Bucuresti si din tara. Se vorbea de "spirit", "forta morala a poporului", de "limitele rabdarii". Si se tot amintea de cum a catalogat "robotul mecanic" din fruntea guvernului "protestatarii" din strada (vestitul "ciumpalaci").
Care spirit? Care moralitate? Care forta?
Oameni buni, suntem renumiti pentru faptul ca nu protestam. Suntem o mamaliga care ar vrea sa "explodeze" - vorba strainilor. Noi strigam "Jos Base" urmat de "ia seminteee mamaa" (vezi "manifestatia" de la Targoviste).
NU am urmat niciodata interesul comun. Nu am stiut sa trecem de "burta" noastra si sa ajutam si "burta" celorlalti. Ne-am dat cum a batut vantul - pornind din istorie (celebra 1944...)pana la revelionul in care presedintele arunca celebra sticla de sampanie (la aceeasi Piata Universitatii) in uralele "ciumpalacilor" care acum s-au "nevrozat".
"Manifestam" fiecare pentru ce ne doare - vrem butelii, nu vrem ROsia Montana, vrem pe Arafat, nu vrem Base, vrem salarii decente, nu vrem pe Udrea...si tot asa. De ce oare o fi incercat Ceausescu sa ne dea inca "x lei" la salariu? Pentru ca stia ca putem fi cumparati. Si mai e un lucru...
Din pacate, ultimii ani - datorita clasei politice si nu numai - zazania e cuvantul de ordine. Salariatii sunt suparati pe pensionari, ofiterii sunt suparati pe doctori, doctorii pe profesori, tinerii pe batrani si tot asa. Nu mai exista intelegere,nu mai exista respect, iar bunul-simt a fost "ucis" in chinuri groaznice.
Daca nu trecem printr-un proces de metamorfozare (morala) rapida, mi-e teama ca nu mai e decat o solutie. Am auzit-o deunazi si mi s-a parut prea drastica si inumana. Insa...dupa ultimele zile, incep sa cred ca spre acolo ne indreptam. Cred ca stiti si dumneavoastra care....
"Ce, la 10 milioane aia poate sa aiba pretentii? Nu poti sa fumezi si tu o tigara ca vine si ti zice sa muncesti. Am mai plecat si io mai devreme...da ce **** mea daca mergeam si eu la o **** si nu ma astepta aia? cu ce sa o tin? cu 10 milioane de mi da astia? pai la nevasta ce sa mai duc?". Intorcandu-ma am observat cum vorbitorul (tanar si el) oferea toata aceasta tirada unui companion de scaun care abia mai tinea ochii deschisi si articula greu cate un "da..." pierdut. "Zi bre nea ***, aia fura milioane de ieuro si io sa traiesc cu 10 milioane? sa zica si ei: na ma luati si voi sau furati si voi ma...sa iau si eu sa ies cu **** ca-s tanar nu?". La fel, nu am detectat nici un pic de ezitare. Nici o problema morala nu umbrea toata aceasta demonstratie.
Inghesuiti si hurducaniti in masina veche, paream o masa amorfa dar din care, la cate un moment, mai emana cate un miros (si la propriu si la figura) imposibil de suportat si de catalogat. Era o lipsa de coloana vertebrala - nimeni nu indraznea, spre exemplu, sa l apostrofeze pe soferul care lua (a nu stiu cata oara) calatori mult peste capacitatea masinii. In acelasi timp, insa, nu ezitam sa ne unim in "cuget" atunci cand o fraza agramat-tipata rasarea dintr-un colt amintind de "valori" precum "furt, milioane, **de, Base, Boc". TOti hahaiau (mai tare sau mai incet) aproband cu vechea "bine le zice asta ma...". Nici o fata uimita, nici o expresie de mirare, nici o dezaprobare fatisa.
Intre timp, in fundal, la radio, tocsoisti dezbateau "marile proteste" din Bucuresti si din tara. Se vorbea de "spirit", "forta morala a poporului", de "limitele rabdarii". Si se tot amintea de cum a catalogat "robotul mecanic" din fruntea guvernului "protestatarii" din strada (vestitul "ciumpalaci").
Care spirit? Care moralitate? Care forta?
Oameni buni, suntem renumiti pentru faptul ca nu protestam. Suntem o mamaliga care ar vrea sa "explodeze" - vorba strainilor. Noi strigam "Jos Base" urmat de "ia seminteee mamaa" (vezi "manifestatia" de la Targoviste).
NU am urmat niciodata interesul comun. Nu am stiut sa trecem de "burta" noastra si sa ajutam si "burta" celorlalti. Ne-am dat cum a batut vantul - pornind din istorie (celebra 1944...)pana la revelionul in care presedintele arunca celebra sticla de sampanie (la aceeasi Piata Universitatii) in uralele "ciumpalacilor" care acum s-au "nevrozat".
"Manifestam" fiecare pentru ce ne doare - vrem butelii, nu vrem ROsia Montana, vrem pe Arafat, nu vrem Base, vrem salarii decente, nu vrem pe Udrea...si tot asa. De ce oare o fi incercat Ceausescu sa ne dea inca "x lei" la salariu? Pentru ca stia ca putem fi cumparati. Si mai e un lucru...
Din pacate, ultimii ani - datorita clasei politice si nu numai - zazania e cuvantul de ordine. Salariatii sunt suparati pe pensionari, ofiterii sunt suparati pe doctori, doctorii pe profesori, tinerii pe batrani si tot asa. Nu mai exista intelegere,nu mai exista respect, iar bunul-simt a fost "ucis" in chinuri groaznice.
Daca nu trecem printr-un proces de metamorfozare (morala) rapida, mi-e teama ca nu mai e decat o solutie. Am auzit-o deunazi si mi s-a parut prea drastica si inumana. Insa...dupa ultimele zile, incep sa cred ca spre acolo ne indreptam. Cred ca stiti si dumneavoastra care....
Comentarii