Aseara, venind dinspre Piata Victoriei, discutam cu sotia mea despre manifestatie, evenimente, revendicari etc. - subiectele "fierbinti" din aceste zile. La un moment dat, in valtoarea argumentelor, mi-a pus o intrebare incuietoare - " Noi ce lume ii lasam lui Bubu ?". Bubu e numele de alint al fetitei noastre. Are aproape 3 ani. E la momentul in care "lumea" ei abia incepe sa se construiasca, sa-si puna "fundatiile". Iar contributia mea, a noastra (ca parinti), a tuturor celor din jur (semeni, co-locatari, concetateni) este una decisiva. Noi suntem cei care ii putem bloca pe toti "Bubu" din jurul nostru sau, dimpotriva, ii putem ajuta sa-si gaseasca drumul corect , intr-o lume normala . Iar, pana acum, in ultimii 20 de ani, noi am construit orice, dar NU normalitatea de care Bubulicii au nevoie. Dimpotriva, am cautat sa ne convingem singuri ca anormalitatea, in care ne-am tot complacut in ultimii ani, nu ne afecteaza. Vezi-Doamn...
Cred ca putem deveni mai buni in ceea ce facem, in fiecare zi.