Fraților, a reînviat Cenaclu'! E sub un nume nou - "Și totuși...antena!". Cu tartorul la răcoare, ciracii s-au reprodus cum au putut, păstrând reteta brevetata în anii "luminoși". Au deschis cu imnu', lacrimand regulamentar, în picioare, cu mâinile împreunate la catarama curelei. Au vociferat și vituperat discursuri anti-agenturi (dixit ANAF). Au infierat cu mânie proletara dușmanii boborului (și, normal, a lu' dom' profesor). Au doinit, alături de menestreli populari, cum ca "nimeni nu e perfect". Au fost alături de cei "năpăstuiți", sfătuindu-i sa arunce cu "grijile și problemele" (kboom!!) L-au venerat pe tatucu (tartor) prin lozinci racnite. Au îngenuncheat teatral, rugându-se pentru "pace și libertate". Ce mai, au reînviat - fara a avea, insa, circumstanţele atenuante de atunci - un spectacol megalomanic și, pe alocuri, grețos. Și totuși, ceva a fost diferit: audiența. Car...
Cred ca putem deveni mai buni in ceea ce facem, in fiecare zi.