Treceți la conținutul principal

Și totuși...antenele


Fraților, a reînviat Cenaclu'! E sub un nume nou - "Și totuși...antena!".
Cu tartorul la răcoare, ciracii s-au reprodus cum au putut, păstrând reteta brevetata în anii "luminoși". Au deschis cu imnu', lacrimand regulamentar, în picioare, cu mâinile împreunate la catarama curelei. 
Au vociferat și vituperat discursuri anti-agenturi (dixit ANAF). Au infierat cu mânie proletara dușmanii boborului (și, normal, a lu' dom' profesor). 
Au doinit, alături de menestreli populari, cum ca "nimeni nu e perfect". Au fost alături de cei "năpăstuiți", sfătuindu-i sa arunce cu "grijile și problemele" (kboom!!)
L-au venerat pe tatucu (tartor) prin lozinci racnite. Au îngenuncheat teatral, rugându-se pentru "pace și libertate".
Ce mai, au reînviat - fara a avea, insa, circumstanţele atenuante de atunci - un spectacol megalomanic și, pe alocuri, grețos.
Și totuși, ceva a fost diferit: audiența. 
Caravanele paunesciene beneficiau (conjunctural, e adevărat) de prezența tinerilor (25-35 de ani). "Victoria" socialismului lăsase puține debușee. Orice posibila "supapa" de evadare din realitatea cretina era folosita la maximum în ciuda imperfecțiunilor ei (multe) și a kitsch -ului patriotard flagrant. 

"Și totuși...antena!" - spectacolul de ieri - s a bucurat doar de prezența unor contemporani de ai tatucului original si raposat al Cenaclului  (Dumnezeu să-l și să-i ierte), probabil de aceeași vârstă cu el și (foarte) probabil admiratori ferventi ai vremilor când Piata Constituției era un mare șantier sub oblăduirea celui mai "iubit" fiu al tarii. 

Tinerii erau în alta parte. Unii erau în complete de judecata, pronuntand sentințe și dând lovitura după lovitura camarilei netrebnice din care face parte și domnul cu o singura lentila la ochelari (Ave! Doamna Judecător Camelia Bogdan). Alții scriau de zor, condamnand frenetic toată această mascarada. Alții pur și simplu își continuau munca de zi cu zi (la fel, insa, de revoltați - sunt convins) pentru a plăti, printre altele, taxe unui stat de care (se pare) ca numai cine nu vrea, nu-și bate joc. s.a.m.d.

Pentru toți acești tineri (și nu numai) pot spune doar atât : Respect! 

Suita de saltimbanci ieftini - de pe scena din Constituției si de pe scena politică - e pe cale sa piardă lupta cu generația tânără. Și ei știu asta. De aici și lanțul de "vodeviluri" lacrimogene iscate pe mai toate mediile (din online și din offline).

Cred, insa, ca nu mai au scăpare. Iar telenovela antenelor nu face decât sa mi confirme acest lucru.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaratie pe propria raspundere:

In atentia domnului Prim-Ministru - Victor Ponta si a domnului Ministru de Finante - Daniel Chitoiu Domnilor Ministri, Subsemnatul Catalin-Teodor Dogaru va informeaza ca, incepand cu data de 1 decembrie 2013, pentru a plati in continuare taxele si impozitele aferente (CAS, cota unica etc. etc.) trebuie sa primesc de la dumneavoastra urmatoarele documente : A. O singura data :    A.1 : Carte de identitate - copie (aduceti, va rog si originalul, pentru a confrunta)        A.2 : Documentele de investitura in functia de Prim-Ministru, respectiv Ministru de Finante (incluzand ordinul semnat de presedintele Statului) - copie legalizata          A.3 : Proiectul de buget in varianta finala pe anii 2012 si 2013 in care se va mentiona clar traseul banilor incasati din taxele si impozitele platite de mine - copie legalizata    A. 4:  Extras de cont pentru conturile in care va primiti salariile - ...

Ne-am întors în '89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.

Anul 1989 - bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce în ce mai singur. Acoliții schimbă tabăra într-o veselie. Grupul "dizidentului" Iliescu bagă asaltul final. Manifestațiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimbă doar jupânii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare și lampașe care fac legea la Km 0 (6 luni după revoluție ). (Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară - un analfabet se agață cu disperare de putere.  E din ce în ce mai singur. Fostii "aliați" il părăsesc unu cate unu. Nu mai ține nicio promisiune. Tabara "dizidenților" se pregătește de ...puciul final....Vor doar să ia ciolanul, nu să schimbe politica. Și iar, manifestațiile din țară le vin mănușă. Din păcate, însă, față de momentul '89 stăm mult mai rău.  Aveam onestitatea si autoritatea lui Corneliu Coposu, șarmul si aristocratia lui Ion Rațiu s.a.m.d. ...

Romania paralela

S-a mai dus o sesiune de votare. Prima, dintre cele de dupa 89, care a "angajat" primari si consilieri intr-un singur tur. Fara repetitii, fara transfer de voturi, fara "masacru si dosare" intre tururi - alegerile locale din acest an s-au vrut (ca de multe ori pana acum) un "model" de corectitudine si siguranta! Din pacate, pentru mine, alegerile din acest an, au certificat ceva ce am simtit de ani buni - Romania s-a "paralelizat" . In 1996, la primele alegeri la care am avut voie sa votez, am simtit o energie extraordinara. Societatea se coagula in jurul tinerilor. Toti doream schimbarea. Nu votam negativ, ci voiam sa contribuim (prin votul nostru) la reformarea unei Romanii anchilozate. Simteam cum rescriem istoria, cum putem face un pas decisiv pentru a intoarce tara pe o cale buna, valida. Mi-aduc aminte cu cat aplomb am asteptat ziua alegerilor. Discutam si dezbateam toate gesturile candidatilor. Incercam sa aflam permanent ultimele vesti...