Nu pot si nu vreau sa intru in corul "bocitoarelor". Situatia e clara: astazi am pierdut un actor deosebit. Nu unul "mare/gigantic/enorm" (dixit "bocitoarele din presa") - unul deosebit (Dinica a fost unul mare, Caragiu unul enorm etc.). Maestrul Radu Beligan a fost un actor deosebit. Pentru ca:
* a fost pe scena ca si in viata - direct, la obiect si fara "floricele" ajutatoare. A avut roluri clare, complexe (nu complicate), cu sarmul la vedere si fara frumuseti ascunse, gata de expus.
* a respirat, a inspirat si a transpirat...teatru in toate formele lui - artistic, managerial si administrativ. Nu s-a impacat cu banda de celuloid, fiind clar nelalocul lui pe "micul ecran".
* s-a ferit de excese si pedanterii inutile, derapaje nedorite sau situatii extreme. Viata de familie a fost relativ linistita si pana si excesele morale si/sau ideologice s-au "incadrat" in norme.
A facut sala sa vibreze emotional puternic pe unde artistice imperceptibile, insa aliniate regulamentar, cu sursa si durata bine delimitate (atat cat dura spectacolul). Totul la Maestrul Radu Beligan a fost normal, la locul lui, obisnuit.
Si tocmai de aceea a fost un Actor Deosebit. Ramai cu bine, Maestre!
Comentarii