Il stim cu totii pe Donald Duck. Este ratoiul acela vesnic suparat, greu de
inteles, care se exprima mai mult prin onomatopee si amenintari (hazlii,
evident) la adresa colegilor de episod. Dar, cel mai important, este personajul
care, in final, dupa „multe lupte”, cedeaza si accepta victoria „opozantilor”
(in general, Chip si Dale) considerati mai buni si mai indreptatiti sa castige.
Este finalul asteptat si dorit de (probabil) toata lumea.
Astazi, insa, totul a fost dat peste cap. Ratoiul Donald si-a „iesit” din
rol si a invins, fara drept de apel. Stilul Donald-ului castigator a fost
acelasi ca in toate „episoadele” pe care le-am vazut si, mai ales, le-am trait
pana acum (cel putin la alegerile din ultimii 5 ani de peste tot din lume).
Urletele si amenintarile au fost la ordinea zilei. A folosit discursuri
mormaite, bazate doar pe ideea de „ba pe a matii” si nu s-a ferit sa ia la
misto pe oricine, oriunde, oricum. Exact ca personajul din desenele animate a
lui Disney, Donald cel cu peruca si a strans „provizii” fara masura, ca un
„ratoi destept”, refuzand ritos rugamintile de a le „imparti” si cu Chip-i si
Dale-i din jurul lui. A trecut peste ironiile „subtile” si campaniile
„elegante” lansate impotriva sa si le-a „tras-o” tuturor marlaneste, cu „brandul”
(cum se mai zice, pe aici, pe la noi).
Soc, oroare si groaza. Site-urile de imigratie deja nu mai fac fata
afluxului de cereri venite din partea cetatenilor americani. Bursele sunt in
„sange” (blood bath) iar dolarul se „prabuseste” la cote neimaintalnite. Starurile
de la Hollywood isi impacheteaza deja mileurile si statuetele, cautand refugiu
mai ceva ca pe timpul razboiului. Toata lumea e scandalizata, cei mai slabi de
inger cautand deja cursuri rapide de limba rusa...
Cum se zice peste ocean – Seriously, guys?
Repet (mai apasat) – Seriously?
You must be f...ing kidding me.
Unde credeati ca o sa duca toata retorica aia goala si, mai ales, tactica
„fundului in doua luntre” (cum se zice la noi)?
Nu poti sa-i spui cuiva mincinos, demagog sau idiot. Trebuie sa fi
„politically correct”.
Nu poti sa-i trimiti acolo unde e locul (sub...) pe cretinii care, mimand
apucaturi religioase, isi varsa frustrarile si complexele in public, distrugand
in jur. Trebuie sa le respecti „libertatea si drepturile” ("their freedom and
their rights").
Nu ai voie sa penalizezi mediocritatea, dezinteresul si spiritul de turma.
Trebuie sa oferi „tuturor o sansa” („equal
chances”). Si asa mai departe...
Ati stat tot timpul si „ati analizat”, „ati fost ingrijorati” si „ati
urmarit cu atentie” (vorba unui nene de pe la noi, la fel de rapid in reactii).
Voi (marii sefi de state si de guverne), ca leaders
(din Europa si nu numai) trebuia sa luati atitudine si sa fiti mai hotarati. Iar
Twitter, jam-uri rap si aluzii inofensive aruncate prin discursuri nu inseamna
„a lua atitudine”. Nu inseamna „a face ceva” sau, mai mult, „a lupta” contra extremismului. Nu
inseamna nimic (squat – cum ziceti voi). Si acum sunteti „in soc”. Seriously?
Am vazut un mare titlu prin mass-media de peste ocean – „How do I explain
this to my kid?” („Cum ii voi explicita copilui meu asta?” – prin asta
intelegand – victoria lui Donald).
E foarte simplu – „Son, I am stupid. I still believe we live in a cartoons
world, where nothing can go wrong. And where, everytime, there is somebody that
can save the day. And I don’t have to do anything. I just watch. So – as I said
– I am stupid for believing this.” (Traducerea aproximativa: „Fiul meu, sunt un
prost. Inca mai cred ca traim intr-o lume a desenelor animate, unde nu se poate
intampla nimic rau. Si unde exista intotdeauna cineva care salveaza situatia.
Si eu nu trebuie sa fac nimic. Doar sa stau (ca prostul) si sa ma uit.”).
Comentarii