Anul 1989 - bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce în ce mai singur. Acoliții schimbă tabăra într-o veselie. Grupul "dizidentului" Iliescu bagă asaltul final. Manifestațiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimbă doar jupânii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare și lampașe care fac legea la Km 0 (6 luni după revoluție ). (Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară - un analfabet se agață cu disperare de putere. E din ce în ce mai singur. Fostii "aliați" il părăsesc unu cate unu. Nu mai ține nicio promisiune. Tabara "dizidenților" se pregătește de ...puciul final....Vor doar să ia ciolanul, nu să schimbe politica. Și iar, manifestațiile din țară le vin mănușă. Din păcate, însă, față de momentul '89 stăm mult mai rău. Aveam onestitatea si autoritatea lui Corneliu Coposu, șarmul si aristocratia lui Ion Rațiu s.a.m.d. ...
Cred ca putem deveni mai buni in ceea ce facem, in fiecare zi.