Anul 1989 - bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce în ce mai singur. Acoliții schimbă tabăra într-o veselie. Grupul "dizidentului" Iliescu bagă asaltul final. Manifestațiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimbă doar jupânii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare și lampașe care fac legea la Km 0 (6 luni după revoluție).
(Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară - un analfabet se agață cu disperare de putere. E din ce în ce mai singur. Fostii "aliați" il părăsesc unu cate unu. Nu mai ține nicio promisiune. Tabara "dizidenților" se pregătește de ...puciul final....Vor doar să ia ciolanul, nu să schimbe politica. Și iar, manifestațiile din țară le vin mănușă.
Din păcate, însă, față de momentul '89 stăm mult mai rău.
- Aveam onestitatea si autoritatea lui Corneliu Coposu, șarmul si aristocratia lui Ion Rațiu s.a.m.d.
- Existam cultural, spiritual si, mai ales, moral. Chiar dacă eram mai mult underground, totuși nu abandonasem.
- Prăpastia dintre noi - dintre generații, dintre paturile sociale, dintre rural si urban - era aproape inexistenta.
Acum, insa:
- Opozitia - alternativa reala - nu exista. Politica este invadata de diletanti carora le e frica si de umbra lor sau care habar "n-are" de ceva. Scorniceștiul de atunci a dat lumii politice 1 tembel. Teleormanu (Alexandria, Roșiori ) de acum a dat o intreaga sleahta de limitati-inapoiati. "Ceilalți" sunt prea "aristocrati" - fac dezbateri din spatele calculatorului si live-uri din sufragerie. Doar "anunta" ca ies. Insa "lupta" o poarta tot din spatele manifestanților, așteptând ca altii sa le deschida calea. De sarm, autoritate, onestitate - nici nu are rost sa mai vorbim.
- Cultura "care" am ingropat-o sub miile de manele, kitsch-uri, sub "fentele" de la școală - nu ne mai poate ajuta. Spiritual, ne am ingropat sub sutane care au uitat menirea lor, sub "cântăreți" efeminati si sub construcții megalomane. Iar moralitatea ..."capra vecinului" a murit demult.
- Oriunde te uiti, vezi o "ruptura". Imediat cum ai părăsit marile orașe (si, uneori, zonele limitrofe), parca intri in alta lume - cu bemve la poarta, dar vece in fundu curții. In aceeași familie, tânărul conectat se cearta cu batranul "antenist" pe marginea "platilor" sorosiste. Iar diferența sarac-bogat se adâncește mai ceva ca in India.
Suntem din nou in pragul unei "revolutii". Problema ramane la "ce facem dupa".
Pana acum, variantele au fost: vot "împotriva" si/sau absenteism si resemnarea. Si se vede unde am ajuns.Mai exista si varianta sa cerem ajutor din afara, recunoscând clar ca nu suntem in stare sa ne conducem singuri - vezi perioada monarhiei.
Suntem în fata unei alegeri - Deschidem calea neavenitilor, asa cum am tot făcut pana acum? Sau, pentru prima data, ne luam destinul in maini si punem umărul cu toții, alegându-i pe cei care merita și sprijinindu-i ulterior?
Comentarii