Treceți la conținutul principal

URA sau Butoanele drogatilor

"Sa curga sangele..."

De-a lungul timpului, le-am avut pe toate - ura pentru vecini, ura pentru regim, ura inter-etnica, ura pentru bogati, ura pentru rusi si, apoi, pentru americani s.a.m.d. Era inevitabil sa nu ajungem la ura pentru semenul de langa noi!

Nu mai conteaza natia, culoarea sau varsta. Ne uram visceral si fara nici o clipa de ragaz. Folosim orice prilej pentru a uri si pentru striga/demonstra acest lucru.

Dam cu pumnul ca nu ne place sapca vecinului. Lovim la tampla in strigatele plina de ura ale unui intreg stadion.

Fie calcam in picioare semenul si racnim victoriosi deasupra prazii, fie, sub obladuirea "haitei" lovim miseleste si incercam sa disparem. Important e sa manifestam URA.

Nu mai conteaza ca ne vad copii, prietenele, sotiile. Nu dam doi lei pe faptul ca putem rani (indirect) o intreaga familie. NIMIC nu mai conteaza exceptand URA.

Ma intreb ce o simti omul ala care da cu pumnul, fierul, ranga, cutitul in momentul ala?
Probabil adrenalina ajunge la un maxim, totul este negru in fata ochilor, iar humanoidul se transforma in primata. In acel moment, "omul" acela devine veriga cea mai slaba si mai inutila a lantului trofic. Vrea sa distruga, sa rupa, sa ELIMINE. Si nu se opreste pana nu isi satisface URA, pana nu "curge sangele".

Ce sport? Ce competitie? Ce respect? Ce fair-play? Nimic nu conteaza in afara "luptei", in afara URII.

Se programeaza batai pe sinele tramvaiului, se pregatesc adevarate batalii cu jandarmii. Tinta comuna este clara: distrugerea la propriu a (unui) adversar. Care? Nu mai conteaza. Trebuie doar sa miste si sa fie vertebrat (uman!!).

Mi-e teama!

Nu ca nu mai avem nici o sansa sau ca ne indreptam inspre (si mai) rau. Mi-e teama ca nu vom mai gasi unde sa traim (nu sa vietuim)!
Mi-e teama ca nu vom mai gasi ratiune ci doar ura. Pe strazi, in case, in scoli, pe stadioane - vom regasi doar instinctul primar alimentat de URA viscerala care ne acopera incet incet pe toti. Vom deveni primate care cauta jugulara celuilalt, bucurandu-se la mirosul sangelui proaspat si aburind.

Si atunci...chiar nu va mai fi nimic de facut!

Comentarii

Anonim a spus…
eu cred ca asa a fost mereu, astfel de porniri au existat in oameni ei bine, de la aparitia speciei.
mi se pare cam fortata aprecierea ca ne indreptam "incet incet" spre mai rau. suntem (si vom fi) tot acolo :)
Catalin-Teodor a spus…
Merci de comentariu.



Dar te contrazic - nu a fost asa mereu. Pornirile vor exista mereu. Educatia care sa le infraneze, constrangerile care sa le ingradeasca sau bunul simt care sa opreasca - sunt pe cale de disparitie.

Dimpotriva - in copilaria mea - exista o "autoritate" (fie ea Divina, fie ea de regim la nivel national, fie ea de nivel profesoral la nivelul scolii, fie parentala pentru copii etc).

Acum, disolutia (autoritatii) e totala (sau aproape totala). Vezi cazurile U.K, Franta (magrebieni) sau confruntarile intre clanuri de la noi.

Poate sunt putin mai optimist - inca NU suntem acolo - in totalitate daca vrei. Dar nici departe nu suntem.

Postări populare de pe acest blog

Declaratie pe propria raspundere:

In atentia domnului Prim-Ministru - Victor Ponta si a domnului Ministru de Finante - Daniel Chitoiu Domnilor Ministri, Subsemnatul Catalin-Teodor Dogaru va informeaza ca, incepand cu data de 1 decembrie 2013, pentru a plati in continuare taxele si impozitele aferente (CAS, cota unica etc. etc.) trebuie sa primesc de la dumneavoastra urmatoarele documente : A. O singura data :    A.1 : Carte de identitate - copie (aduceti, va rog si originalul, pentru a confrunta)        A.2 : Documentele de investitura in functia de Prim-Ministru, respectiv Ministru de Finante (incluzand ordinul semnat de presedintele Statului) - copie legalizata          A.3 : Proiectul de buget in varianta finala pe anii 2012 si 2013 in care se va mentiona clar traseul banilor incasati din taxele si impozitele platite de mine - copie legalizata    A. 4:  Extras de cont pentru conturile in care va primiti salariile - ...

Ne-am întors în '89. Numai ca, din păcate, acum suntem și mai săraci.

Anul 1989 - bătălia clanurilor din PCR (si Secu) atinge apogeul. Cuplul analfabet de la putere e din ce în ce mai singur. Acoliții schimbă tabăra într-o veselie. Grupul "dizidentului" Iliescu bagă asaltul final. Manifestațiile din Timișoara, București, Iași etc. vin ca o mănușă. Se schimbă doar jupânii, politica trebuie sa rămână aceeași. Chiar daca asta înseamnă topoare și lampașe care fac legea la Km 0 (6 luni după revoluție ). (Aproape) 30 de ani mai târziu. Situația este similară - un analfabet se agață cu disperare de putere.  E din ce în ce mai singur. Fostii "aliați" il părăsesc unu cate unu. Nu mai ține nicio promisiune. Tabara "dizidenților" se pregătește de ...puciul final....Vor doar să ia ciolanul, nu să schimbe politica. Și iar, manifestațiile din țară le vin mănușă. Din păcate, însă, față de momentul '89 stăm mult mai rău.  Aveam onestitatea si autoritatea lui Corneliu Coposu, șarmul si aristocratia lui Ion Rațiu s.a.m.d. ...

Romania paralela

S-a mai dus o sesiune de votare. Prima, dintre cele de dupa 89, care a "angajat" primari si consilieri intr-un singur tur. Fara repetitii, fara transfer de voturi, fara "masacru si dosare" intre tururi - alegerile locale din acest an s-au vrut (ca de multe ori pana acum) un "model" de corectitudine si siguranta! Din pacate, pentru mine, alegerile din acest an, au certificat ceva ce am simtit de ani buni - Romania s-a "paralelizat" . In 1996, la primele alegeri la care am avut voie sa votez, am simtit o energie extraordinara. Societatea se coagula in jurul tinerilor. Toti doream schimbarea. Nu votam negativ, ci voiam sa contribuim (prin votul nostru) la reformarea unei Romanii anchilozate. Simteam cum rescriem istoria, cum putem face un pas decisiv pentru a intoarce tara pe o cale buna, valida. Mi-aduc aminte cu cat aplomb am asteptat ziua alegerilor. Discutam si dezbateam toate gesturile candidatilor. Incercam sa aflam permanent ultimele vesti...